Pe la sfârșitul anului trecut au apărut câțiva oameni îmbrăcați în albastru bleu ciel și au săpat o tranșee prin grădina vecinilor, apoi au plecat.

În următoarele zile au așezat în groapă un tub negru, încovoiat la capăt și au plecat. După alte câteva zile au săpat și prin grădina noastră, au scos gardul viu, băncile de sub brazi și au astupat totul la loc, semn că n-au găsit ce au căutat.

Au trecut zile, săptămâni, o lună – două și…în plină epidemie, în plină stare de urgență împănată cu 4-5 (-6-7 ) ordonanțe militare, minune: au apărut muncitorii!

Un bidon cu apă, un grup micuț electrogen, niște boccele , o lopată, chestii de astea. Nu vin prea devreme, așa că pe când se apropie pauza de masă, cei doi lucrează de zor.

Unul stă la un capăt de tub în care toarnă niscaiva apă dintr-un bidon, celălalt se duce agale undeva după colțul blocului, de unde apare tocmai la timp ca să nu-l surprindă pe primul, care ghemuit pe lângă gardul viu trage o gură de… apă dintr-o sticluță.

Discută ei ce discută, apoi continuă treaba. Cel cu bluzonul înscripționat, cu părul grisonat, o fi șeful de echipă. Se vede că are ”expertiză”, pentru că el merge de fiecare dată, la fel de agale, la celălalt capăt de tub, ca să aibă de unde veni.

Azi a fost o zi specială. Capătul acela de tub pe care nu-l pot vedea din autoizolarea mea, a fost vizitat de doi revizori. O … tovărășică ( după pași și după port) făcea poze acelui tub din toate unghiurile, cu telefonul din dotare. Tovărășelul care o însoțea avea în mână nelipsitul dosar cu șină sau doar o mapă albastră, fără dosar și fără șină. Au ținut o ședință fulger.

Tovărășica avea mască pe față, poate de aceea gesticula mai puternic, tovărășelul fuma, deci s-a lepădat de mască, muncitorii…nu aveau nevoie așa ceva, fiind între ei, păstrând distanța socială…apoi au mai apărut doi revizori, semn că treaba mergea bine. Oricine ar fi fost, de oriunde ar fi venit, în aer liber, cu trilul de păsărele, pe un colț de stradă liniștit, sub un cer senin…

Sisif nu avea decât să picure apă în tub, ca grisonatul să meargă agale la capătul de după bloc , ca să aibă de unde veni. Și mâine e o nouă zi! Și starea de urgență se va prelungi cu încă o lună.

Și Sisif va veni…