„Eu credeam că într-adevăr vei scrie ceva despre tine, coniţă, dar nu-i nimic, mă gândesc că mai devreme sau mai târziu, tot o vei face.

În dimineaţa asta, lângă cafeaua obligatorie,  am răsfoit toate numerele din noiembrie ale „Népújság”-recunosc cinstit, frecventez localul pentru o doză de râs!

Eu care credeam că ţâcnirea e specificul nostru local,  observ că şi Tîrgu Mureşul se străduieşte să prezinte minima doză de ţâcnire la care se aşteaptă societatea. Îţi recomand atenţiei din al treilea „Népújság” din noiembrie articolul lui Benedek István “Dilema”.  Îngrozitor de prost!

A treia oară o recitesc şi încă mă lupt cu înţelegerea frazei: “seminţele dilemei au fost înseminţate în urmă cu trei ani”, între timp rânjesc, când mai încet, când mai tare.

Tipul/autoraşul/cred că face parte din categoria oamenilor care trag jos apa dacă merg la budă, dar pantalonii nu, că îi aparţin! Între noi fie vorba, tot mai multe articole redactate confuz găsim în a „Népújság”.  Începe fraza, iar autoraşul vrând să-şi ilustreze povestea cu o tâmpenie axiomatică, face în aşa fel încât nici măcar din greşală să nu dibuim vreo legătură logică între începutul şi sfârşitul frazei !

Despre redactorul şef am avut cândva o părere destul de bună, dar experienţa de azi pare să dovedească oarecum, că în presa scrisă maghiară lucrează muncitori necalificaţi. La rândul meu i-am zis asta şi cunoştinţei mele, redactor la radio, îi ardeau urechile, iar eu am încercat un timp să-i evit privirea.

Ah, şi încă o întrebare: în situaţia de azi, la Tîrgu Mureş crâşme sau universităţi/facultăţi  sunt mai multe? Ultima oară, când am fost pe acolo, în 2000, numai facultăţi de drept au fost cel puţin patru. Atât pentru azi. Te salută Sándor!”