Etichete


images.jpgCei care se află la prima generație în urbe își aduc aminte probabil că în sătucul părinților clopotarul trăgea clopotele pentru slujbă, la cununie, la botez sau la mort, la incendiu, furtună, inundații, cutremur  sau dacă terenul o lua din loc. Bunicii-străbunicii își aduc aminte că băteau clopotele și în război, când urâții ăia aruncau cu bombe.

Pe vreme de pace, cu dotările moderne ale tehnicii audio – vizualului, s-ar zice că nu ar mai fi nevoie de semnale acustice, vezi clopotul sau sirenele electrice pentru a da de știre că se întâmple nasoale.

Legile în vigoare însă spun că avem responsabili și oameni instruiți, plătiți din ban public  pentru a ne anunța în caz de dezastre și la nevoie de a ne apăra.

Pentru asta sunt sirenele vechi – de pe vremea lui Vasile Roaită- și noi, electrice, deștepte de a dreptul. De asta se fac exercițiile lunare, în prima zi de miercuri între anumite ore, ca acești responsabili să verifice instalațiile de alarmare și să exerseze ce au de făcut în caz de dezastre, naturale sau de bombardament. La fel de bine ar trebui informată și populația, ca să nu se mire ca măgarul la poarta nouă, neștiind ce are de făcut când țipă sirenele în afara programului anunțat. Că atunci nasoalele-s pe bune. Așa ne-au avertizat!

Azi, fiind în afara programului s-au auzit 4-5 semnale lungi de sirene, cu pauze între ele. Apoi s-a făcut liniște. După un timp s-a auzit sirena unei mașini de poliție. Nimeni nu a comentat nimic. O fi fost cel care luna trecută a uitat să-și verifice sirenele: Ori a încurcat zilele și a sunat mai repede cu o zi? Ori a fost ceva nasol și s-a reușit mușamalizarea…Din fericire nu a fost nimic grav și mai ales nu la Combinatul chimic, că atunci nu aș mai bombăni nici eu și nici voi, care stați pe o rază de 50-100 de km , nu ați putea citi!

Să zicem că se întâmplă minunea și ni se explică și nouă cu litere de tipar ce avem de făcut în caz de dezastre. Să avem trusa de alarmă pregătită, să avem rezervă de apă și conserve în casă. Și dacă sună alarma să ne ”deplasăm în ordine” la adăpost. Adică unde?

Nu e o priveliște prea înălțătoare să vezi semnul A în cerc , adică adăpost antiatomic, vorba vine, adăpost în caz de nasoale, să le vezi zilnic pe timp de pace. Dar nici să le cauți cu lumânarea ziua-n amiaza mare și să nu le găsești! Pentru că cele câteva zeci din oraș, de pildă, există doar …pe hârtie!

Îmi amintesc  de așa zisele ”buncăre”, transformate în localuri sau  săli de joc. Că doar e pace. Și dacă e să se întâmple, se întâmplă. Că așa vrea Dumnezeu. Că suntem răi și ne pune la încercare. Cunoașteți povestea. Dar până atunci alții câștigă bani frumoși din jocurile de noroc. Ei vor fi oricum la adăpost. Iar plebea? Cei săraci se  vor bucura de viața veșnică, o viață mai bună decât asta plină de nevoi, sus, în dreapta Domnului.

De ce să-ți bați capul degeaba?