Etichete

, ,


frumoasele-gladiole-1_228886d8fd0e45.jpgAzi ar fi fost ziua mamei. Ziua onomastică. Pentru că era născută într-o zi de septembrie, a preferat să-și serbeze și onomastica de Sfânta Marie Mică. Nu a jignit însă pe nimeni sărind ca arsă, dacă cineva ar fi felicitat-o de 15 august. Și au fost persoane care n-au aflat niciodată că mama își ține ziua abia în septembrie! Pentru că nu ținea neapărat să dea o lecție celor care ar fi sărbătorit de Adormirea Maicii Domnului. Deși pentru religioși, adormirea ar trebui să fie prilej de bucurie, plecarea spre viața veșnică, spre bunăstarea promisă! Nu despic firul în patru, să creadă fiecare ce poftește!

Mi-am adus aminte de o femeie în vârstă, de când mă știu era bătrână, de parcă așa s-ar fi născut, care se prezenta la mama, în fiecare 15 august, cu un imens buchet de flori, de obicei gladiole și o cutie de bomboane de ciocolată…Parcă văd și cutia…Ciocolata Dalia se numea! O cutie de un galben pal, ca gălbenușul frecat până se topește zahărul adăugat la el. Și o dalie mare, roză în colțul din dreapta… Femeia, o fostă călugăriță, lucra la unul din spitalele din oraș. Avea mereu noutăți pe care le spunea cu voce joasă, abia șoptită, mereu împăciuitoare, liniștitoare. La acest mod de a fi se spune că e pâinea lui Dumnezeu.  Apoi a dispărut într-o bună zi.

De atunci poate că s-au întâlnit acolo sus, mama și femeia în vârstă, într-o nouă dimensiune despre care noi nu prea știm multe, dar sunt sigură că există. Nimic nu se pierde, doar se transformă.