Neobositul du-te  vino al valurilor, după fiecare sărut fugar ce lăsa pe nisip, dezvelea o adevărată comoară de pietricele colorate. Nu trebuia decât să mă aplec și să nu mă las doborâtă de val, ca să pot culege câteva din acele minunății ce străluceau sub apă. Le-am ochit, dar ele nu stăteau locului și pe când se retrăgea valul, erau altele și iar altele…Supărată că îi  fur comoara, marea tot mai tare se agita, reușind chiar să mă doboare și să mă arunce la mal ca apoi să mă răstoarne din nou când voiam să mă ridic….Nu știu cât timp m-a pedepsit, dar nici după o porție zdravănă de criză de râs nu mi-am lăsat punguța din mână,  în care aveam pietricele colorate! Iaktata, emergis…

Ajunsă acasă am realizat aceste tablouri…

 

(pietricele din Marea Egee…)