Etichete

, , , , ,


images.jpgObișnuită fiind că în târgul nostru mic-burghez, la tot pasul găseai un local, o cafenea unde puteai bea o cafea adevărată, chiar și pe vremea ”răposatului”, când la modă era ”nechezolul” , mi-am imaginat că la fel va fi și în capitală! N-a fost așa, dar despre asta voi povesti cu altă ocazie. Acum revin în micul nostru burg, ca să trecem pe la ”Crizantema”. (sau Cafe Bulvar-ca în imagine).

26196413_1702334686490395_5117317297580658589_n.jpg

Clădirea situată la primul colț de stradă după intersecția străzii dr. Victor Babeș (1854 Viena-1926 București) cu Bulevardul 1 Mai, în anii 60-70 găzduia o alimentara. Acolo ne duceam după sifon. Adică apă carbogazoasă, ieftină, dar foarte gustoasă cu sirop veritabil de zmeură, produs în fabrica de Conserve din cartierul Mureșeni. Le cumpăram în sticlele acelea cu pereții groși și cu cioc metalic ca un robinet pe care apăsând puteai să stropești un adversar apărut inopinat în cale. Strada abia era trasată, blocurile erau în construcție…

Apoi s-a deschis un ”complex” modern, cu autosevire, un Bistro, căruia toată lumea îi zicea bar studențesc, un magazin de pâine, o mercerie, un aprozar și o măcelărie. Ba mai era și o …tutungerie. Acolo puteai lua  țigarete la bucată, înfășurate în banda de hărtie ce cădea de pe coala de timbre. Reviste, ziare, caiete, cerneală, chibrituri, mape de scrisori, lipici de hârtie, table de șah minuscule din plastic și cu magnet și timbre de tot felul. Vara mai era pe trotuarul îngust de lângă restaurant și un fel de ladă frigorifică pe roți, de unde puteai cumpăra înghețată.

Cu un atât de dotat complex ”alimentara” nu mai avea niciun viitor, așa că i-a cedat locul cofetăriei. Aproape de o poartă mică a școlii nu era de mirare că după ce s-a prins conducerea de ce întârzie elevii, au pus lacăt la poartă, micșorând astfel șansa de a ajunge în timp înapoi la ore! Uite motivul,  de asta întârziam eu la școală, chiar dacă locuiam la 5 minute distanță! Păi dacă trebuia să fac ocolul școlii până găseam o poartă deschisă!

Cofetăria în schimb…era acceptabilă. Prăjituri bune, nu le mai descriu, unii poate țineți post! Mirosul de cafea era același, aveau și înghețată…Uneori se fuma, alteori doar afară pe bancă…

Vremurile s-au schimbat. Au apărut gratiile pe geamuri, pe ușa care după un timp a rămas închisă…