Etichete


Pentru că am talentul de a intra în vorbă cu oricine, nu mi s-a părut greu să o descos pe intelocutoarea mea de la magazinul online. O și vedeam cu ochii minții, când încerca să formuleze câte -un răspuns potrivit la întrebările mele fluviu. Recunosc că s-a descurcat bine. Am și felicitat-o pentru asta!

Pachetul din Polonia nu avea nimic din ce m-ar fi interesat, așa că am rămas la varianta magazinului virtual. Am și primit coletul în timp rezonabil, m-am bucurat că îmi vine bine, că e frumoasă, discret împodobită cu paiete minuscule. Culoarea în schimb era nedefinită. Lungimea …era mult prea lungă. Apoi am aflat că mi-ar fi trebuit un număr mai mic, cel puțin cu un număr mai mic. Aș fi putut returna comanda, dar asta ar fi însemnat să nu am echipament și zilele treceau, dead-lineul apropiindu-se vertiginos.

Potrivit etichetei prinse de rochie, ar fi fost fabricată în …Anglia. Am cercetat și am aflat metoda de spălare…După ce s-a uscat și am călcat-o, culoarea a devenit mai apropiată de cea din imaginea care m-a cucerit. Din păcate n-a intrat la apă! Nici pe lung și nici pe lat, dar nu mi s -a părut atât de catastrofală, așa că mi-am cumpărat și o eșarfă finuță, frumoasă, dar…

”Nu se potrivește cu rochia! ”, a decretat viitoarea mea noră și i-am dat dreptate, pentru că e foarte pricepută în tot ce ține de vestimentație. Deși are cu totul altă meserie!

Ca să mă implic mai tare în pregătiri, am căutat un croitor care s-a angajat să-mi modifice rochia în cel mai scurt timp…doar că ceasul ticăia tot mai tare!

Una dintre ”preferințele” mele e să merg la croitor! Celelalte două sunt coaforul și … Așa. Ca să evit cumva să mă las măsurată de amabilul croitor care oricum mă măsurase deja din priviri, am mai făcut o ultimă încercare la magazinul cu marfa poloneză.