04 Marți iun. 2019
Posted in cele mai multe postari
Aceste picturi le -am descoperit în arhiva mea foto. Sunt frumoase, făcute de cineva drag mie, dar nu sunt denumite. Provocare pentru potecuță mai ales: vrei să le nășești?
Logo-colectii, colectie insigne, brelocuri
BLOG UMORISTIC - Articolele sunt pamflete și trebuie tratate ca atare |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN
Istoria la cald
Escolha uma coluna no menu ou clique em um post na página inicial
"Libertatea este dreptul de a nu minți" - Albert Camus
impresii de călătorie, artă, cultură, spiritualitate, gastronomie, vinuri
în umbra întunericului!
Blog cu de toate, creat de Denisa si Cora
Cip! Cip!
Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.
Just another WordPress.com weblog
O încercare
Connecting moods,colors and contrasts
Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…
Shit Happens!
Un blog generalist din Romania. Articole despre sociale media, politica, divertisment
La o cafea cu Erika Mărginean 
Tiiii, ce onoare mare şi ce bucurie să fiu năşica unor astfel de frumuseţi!
Vin cu propuneri mintenaş, mă duc să pip, gândesc mai bine când pip. 😀 Revin.
Mulţumesc, Erika dragă!
Am revenit. Trebuie să explic alegerile, să nu le las numai aşa, aruncate. Deci:
Prima dată, în prima imagine, eu am văzut un copac 😀 şi o pasăre. Capul ei ar fi în partea dreaptă, pare că stă culcată, cu trupul în continuarea cercului care e capul adică dunga roşie orizontală. Şi văzând eu că e din aceleaşi culori cu copacul, am zis că-i camuflată. Fiind ascunsă, ascuns ar fi trebuit să îi fie şi trilul deci am zis „Cântec mult”.
După aia am văzut că e un chip. Încruntat, după forma sprâncenelor. Partea de maro care încardrează chipul mă duce cu gândul la palmele care sprijină capul. Ca să nu fiu pesimistă să îl las supărat, i-aş spune „Îngândurare”.
La a doua îmi e mai greu, e prea abstractă pentru mine. Mă duce cu gândul la graţia unei balerine, există acolo un aspect care seamănă cu piciorul unei balerine în timpul dansului. Şi nu ştiu, parcă e şi o îmbrăţişare acolo, o îngemănare, par bucăţi care se unesc pentru a deveni un întreg. Şi atunci, să fie şi legat de balerină, şi de aspectele care ne compun şi recompun şi ne fac să fim noi, întregi, zic „Armonie”.
A treia, prima dată m-a făcut să zic „risipire”. Bucăţile alea care se divid m-au făcut să zic asta. Apoi, analizând, am zis că e o explozie şi din nucleul ăla galben care, în natură, înseamnă toamnă deci apropiere de moarte, se iveşte verdele deci „Renaştere”.
Erika, eu atât am putut. Să ştii că naşă tot rămân, chiar dacă vei găsi nume mai potrivite. Zău că nu renunţ la titlul de naşă deşi la nume renunţ fără pic de supărare. Am zis! 😀
Te pup!
Foarte bine, nășică! Mi-au plăcut! Te pup!
Mulţumesc mult! Mă bucur tare!
”Picturi care-mi plac mie”- îmi sugerează Singur. Altfel.
Nu am înţeles ce ai vrut să spui 😳
E a doua varianta de denumiri pentru picturi. Evident , nășica e doar una! Denumiri pot fi mai mai multe!
Aa, scuze. Dar m-a încurcat acel îmi sugerează, am crezut că Singur e un pseudonim 😀
Da, e pseudonimul cuiva care e Singur-Altfel sau Altfel-Singur…dar nu e singur, e doar altfel! haha! Puțin..altfel!