Cel mai elocvent exemplu de bună conviețuire între români și maghiari în târgul nostru prăfuit, l-am întâlnit azi, în centru.

Mi-a atras atenția o convorbire ciudată, bilingvă. El vorbea românește, punea întrebări, la care ea îi răspundea în maghiară. Apoi femeia spunea ceva în maghiară și bărbatul îi replica în română. Cei doi purtau un dialog bilingv. I-am oprit…I-am salutat și i- am întrebat ce limbă vorbesc? Din întrebări și răspunsuri se vedea clar că amândoi cunosc ambele limbi și totuși vorbesc simultan bilingv.

Femeia mi-a zis cu naturalețe dezarmantă: ”eu sunt maghiară, el e român! Vorbim când, cum”, a zis românește, zâmbind și neînțelegând parcă ce găsesc eu atât de ciudat în asta!

Oameni simpli, modest îmbrăcați, cărând niște plase după ei…I-am întrebat dacă se lasă fotografiați?

Desigur! – au zis aproape simultan, lăsând plasele pe marginea trotuarului și aliniindu-se pentru poză.

Le-am arătat imaginea, erau mulțumiți de rezultat. Și-au luat apoi plasele-era cât p-aci să uite de ele. Până să se facă semaforul verde, am aflat că sunt târgumureșeni amândoi, că stau undeva pe strada Cuza vodă și că se numesc Eva și Cornel. (Sper că am reținut corect numele lor!)

Am dispărut repede printre oameni, lăsându-i pe marginea trotuarului, comentând bilingv, ce întâmplare ciudată au trăit. ”Oare de unde era străina?- după cât de mirată era, sigur nu era de pe-aici!”, păreau să zică.

Mi s-a părut genială perechea. Încercați să vi se pună întrebare într-o limbă și răspundeți pe altă limbă. Și asta cursiv, cu cea mai mare ușurință și naturalețe! În creierul lor se activa aproape simultan centrul de limba română și centrul de limba maghiară, recepționând mesajul și emițând răspunsul…încrucișat.

PS: ”Fele apă , fele víz” înseamnă jumătate apă, jumătate …apă (în maghiară), expresie locală.