Postarea mea de aseară pe pagina de socializare n-a rămas fără ecou, dar nici nu l-a ajutat pe șoferul care și-a lăsat mașina în parcare, cu farurile aprinse. De aici am putea deduce că, totuși, e bine să ai cont pe facebook!

Că dacă nu ai nici tu și nici persoana la care ai stat două zile, n-ai cum să afli de farurile alea, de pildă.

După cum am crezut că omul plecase grăbit – deși erau voci care ar fi bănuit o blondă la volan, pe la prânz, a apărut un nene care s-a urcat la volan, a stins farurile și ar fi pornit, dar …s-a dat jos ca să examineze terenul, numai că și mașina se arăta curioasă și o luase ușor după acesta.

Omul iute a făcut stânga-mprejur, a împins cu o mână de spatele mașinii, cu cealaltă încerca să o agațe cumva din lateral, pas cu pas reușind să ajungă la portiera ( pe care a lăsat-o deschisă, dovadă că avem de a face cu un om deschis!) și s-a urcat, reușind s-o oprească. A mai repetat figura, identică cu prima încercare, crescând gradul de risc, de data asta oprind-o și mai greu…la asta se zice cascadorii râsului?

A împins-o mai sus în parcare, evitând la milimetru ca mașina fără șofer să dea peste o alta care circula regulamentar și…reușind să se urce, și-a pus și centura de siguranță- totuși omul nu era chiar aerian, ca apoi să se lase ușor cu spatele hălăduind pe pantă în jos, sperând ca motorul să se răzgândească și să-l ducă înapoi de unde venise în urmă cu două zile.

Și aici : ”конец фильма” (Kanieț filma)-pentru că protagonsitul ieșise din câmpul meu vizual. Sunt două variante: ori a reușit să plece, ori e parcat mai jos, de data asta fără faruri aprinse!