După o săptămână sau două de atenționări ”colorate”, cum că, vine urgia, că vor fi ”averese de ploaie” și grindină cât oul de găină și inundații și vai și vai, în timp ce n-a fost decât arșiță și eventual câțiva stropi de ploaie, azi…a recuperat doamna Natură!

Mai întâi a fost o căldură rămasă încă de noaptea trecută. Dimineața termometrele arătau de parcă ar fi fost la amiază în verile obișnuite. Numai că nu mai avem veri obișnuite. După-masă , așa din senin, a venit o rafală de vânt, nucul și-a verificat eroic rezistența rădăcinilor unduindu-se după cum îi dicta vântul. Cerul s-a ascuns după o perdea de smog, din care a început să toarne ca din dușul înfuriat o ploaie caldă, care a dat întrecere cu vântul. Apele s-au adunat în câteva minute curgând pe deal în jos , până la intersecție, de unde vântul o lua pe sus și o trimitea pe străduță, măturând parcă și mașinile. Un zgomot amenințător al cărui ecou răsuna între blocurile ce abia acum au devenit gri și câte o rafală de vânt sublinia parcă aspectul de cod portocaliu…Așa cum a venit, a și trecut. Se terminase apa din norii ce traversau cartierul!

În casa scărilor, prin geamul comunist, cum – necum a intrat apa, de parcă nici n-ar fi fost geam! Minunata construcție din ultimii ani ai vechiului regim, dacă ar trebui jurizată, ar câștiga la capitolul cele mai evidente denivelări. Apa de la fereastră a ajuns aproapoe de holul apartamentului, deși în mod normal ar fi trebuit să staționeze sub geam .O băltoacă ce te îndemna să-ți cauți undița, s-a format cu un etaj mai jos, pe lângă trepte. De la ultimul etaj ploua încet din apa adunată, pe sistemul denivelări pomenit mai sus.

Și după asta, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, ultimele raze ale soarelui se oglindeau roșiatic prin geamurile blocurilor gri, cerându-și scuze pentru deranj!