Etichete

, ,


Iunie. În zori aerul pare rece. Cartierul doarme. Nu se aud decât pașii noștri pe trotuar. ”Ai închis bine ușa?” – întrebarea de verificare face țăndări liniștea.

Tata merge în față cu valiza cea mare: ”Iar ai împachetat toată casa”- bombăne schimbând greutatea dintr-o mână în alta.

Mama se face că n-a auzit reproșul și continuă cu verificările. ”Te-ai pieptănat?”

”Îhîm”.

Oamenii normali la ora asta dorm! Noi plecăm în concediu. La mare.

”A venit vacanța, cu trenul din Franța.” Pe melodia asta pășesc mai vioi. Gara e aproape. Drumul e lung și obositor. Nu există tren direct.

La Deda tremurăm de-a binelea de frig. La București schimbăm din nou trenul. E mare înghesuială în Gara de Nord. Geanta mea de voiaj cade pe șine, aproape de roți. O recuperez. Ne urcăm…”Cum se numește podul, Eri? Inginerul…?” Și răspund, ca la școală. Tata e mândru de mine. Și eu de el.

De departe se văd sclipiri de ape. Ultimele minute sunt cele mai grele. Când în sfârșit frânează trenul oprindu-se pufăind în Gara din Tomis, brusc uiți de toată oboseala, de foame, de sete, de toate!

Peronul e plin de oameni. Niște necunoscuți te iau de braț: ”haideți la noi, la doi pași de plaje, ieftin, curat și frumos! ” De parcă și-ar aștepta rudele din provincie.

Filmul se derulează cu repeziciune. O vilă undeva, îmi amintesc de podeaua din cameră, poșta, magazinul de unde ne-am luat costume de baie, plaja, fotograful, vânzătorii ambulanți, terase, câte o gazdă…ba la Constanța, la Mamaia, ba la Eforie, ba la Mangalia sau la nămolul de la Techirghiol…dincolo de gard sunt nudiștii…cui îi pasă?

La restaurantul hotelului sunt foarte amabile chelnerițele. Uneori mi se face dor de micul dejun cu o bucățică de telemea, pâine cu unt și ceai…Ne dădea și supliment…Ce vremuri!

La plimbare, în Constanța trecem pe la Ovidius Publius Naso. ”Ce scrie pe statuie? Cine a fost Ovidiu?” Un alt examen pe care-l trec cu brio. Repetat în fiecare vară! Ce vremuri!

Adunăm scoici, într-o sticluță de ”Fructo” iau și din apa mării, spre disperarea mamei fur și din nisipul de pe plajă, ca să am un strop de mare până vara viitoare.

Tata vrea să vadă epava unui vas, suriora mea clădește castele de nisip. mama se face ca racul, iar pe mine nu mă pot scoate din apă nici cu descântece!

E iunie. Zilnic plouă. Știrile sunt despre inundații, aluviuni și Covid-19.