Căldură mare, într-o zi obișnuită, așa ca de stare de alertă. Sunetul strident, repetat al interfonului mă pune în mișcare. Deschid ușa, aștept, nimic.

Merg la fereastra din balcon. Privesc în dreapta: nimic. Mă uit în stânga: nimic, nepunând la calcul pe nea poștașul care gesticulează vioi în ușa blocului vecin. Se bucură că l-am observat și-mi face semn că pe mine mă caută! Cine mă caută?

Deschid fereastra, mă uit în jos și văd o mașină și doi polițiști, vizibil agitați. În misiune. Unul mă vede, strigă amenințător spre mine:

  • E acasă Raimi? (așa întreabă de parcă ar zice: te-am prins!)
  • E o greșeală la mijloc. Aici nu stă niciun Raimi, încerc să-i zic, dar…
  • Mie să nu-mi spuneți, că nu-i nicio greșeală! Io am mai fost p-aici. Să-mi ziceți numai dacă-i acasă Raimi.
  • Domnule, greșiți…
  • Faceți bine și spuneți-mi unde-i Raimi? E sau nu e acasă, că n-avem timp!

Nu reușesc să – i explic nimic în vacarmul creat. Scandalul se amplifică. Toți vecinii au ieșit la geamuri, pe la uși, curioși de circul care se conturează. Polițiștii se agită și mai tare. Unul înalt, altul mai scund, dar la fel de crizați. Gesticulează spre mine, îl vor pe Raimi. Și Raimi nu se arată!

Apare o matroană și se duce ață la polițistul cel înalt:

  • Domnule, Raimi nu e Raimi, să știți, e Bela. Familia ( spune numele) de la (și zice și adresa) stau dincolo, în blcoul de acolo, nu aici!

Polițistului nu-i vine să creadă. Că doar a mai fost aici!

  • Credeți-mă că, știu ce vorbesc. De acolo vin. Suntem neamuri și…dă nume, adresă, grade de rudenie…Mai repet și eu de la balcon că îi implor să meargă la blocul vecin…

Între timp apare Raimi la fereastră, următoarea scară, are un zâmbet larg pe față! E atât de inocent bietul de el că și polițiștii îi răspund la zâmbet!

După ce îmi cer scuze, liniștiți că Raimi e acasă, pleacă mulțumiți spre un alt suspect în izolare sau în carantină la domiciliu. Bieții oameni își făceau rondul în arșița zilei.

Vecinii se retrag rând pe rând. N – a fost nimic palpitant! Rubedenia lui Raimi mai zăbovește un timp în zonă, poștașul își vede de drum, iar eu mă bucur că am scăpat ieftin. Dacă ar fi venit cu berbecul să-mi spargă ușa și apoi să se scuze!

………………………………………………………………..

(În anno Domini 2020 în perioada pandemiei Covid-19 cei care au fost trimiși în izolare sau carantină la domiciliu au fost verificați periodic de poliția locală, ca în cazul în care au părăsit ”locația” să fie carantinați instituționalizat și să mai și plătească o amendă, pentru nerespectarea măsurilor de prevenire a răspândirii virusului cel nou. N-am vrut să dau detalii, dar așa cum titlul sugerează, ca în piesa ”O noapte furtunoasă” de nea Iancu, un număr citit invers a provocat încurcătura!)