Etichete

, ,


Teatrul însemna cândva Palatul Culturii, clădirea – bijuterie a urbei, construită în stil art nouveau, finalizată în 1911. A merge la un spectacol de teatru, însemna să te îmbrci cu hainele de duminică, să te pregătești ca de sărbătoare.

În foaierul demn de un adevărat Palat Regal îți lăsai paltonul, pardesiul la garderobă, te priveai pe furiș în oglinzile venețiene cât un perete, de la cele două capete ale holului în timp ce avansai păstrând distanța cerută de bunele maniere, spre sala de spectacol.

Îți ocupai locul, cel care a întârziat și avea locul mai pe la mijlocul șirului de scaune (sau fotolii) își cerea scuze pentru că te ridica în picioare în timp ce se strecura cu fața spre tine până la locul său.

Aerul vibra de emoție, mirosea a teatru, a cortină groasă de pluș, a parfumuri fine și după ce s-au stins luminile, la al treilea gong se ridica ușor cortina și intram în lumea magică a spectacolului.

Actorii pe scenă păreau niște semi-zei, chiar dacă îl mai recunoșteai pe câte unul pe stradă, trecând modest, ca orice om de rând, deși cu o seară în urmă era rege, matematician sau un artist. Depinde de rolul jucat.

Spectacolele aveau succes răsunător. Actorii ieșeau ținându-se de mână și culegeau aplauze frenetice după spectacol… ai fi vrut ca timpul să stea în loc, în atmosfera electrizantă a sălii de spectacol.

Pe atunci nu se rosteau vorbe obscene, actrițele nu-și etalau nurii și eroii nu mimau sexul sălbatic ca să atragă spectatorii! Teatrul reprezenta un vis frumos, o lume din care nu ai fi vrut să mai pleci niciodată! Nici din greșeală un coșmar care să te bântuie și după spectacol!

Apoi s-a construit Teatrul Nou, cu cele două trupe, cu actori tineri și regizori noi pentru vremuri noi. Și veneau trupe din capitală, de la Cluj sau de peste hotare, veneau să joace pe ”scândura” cea vestită a teatrului nostru.

Astfel am avut minunata ocazie de a-l vedea pe Florin Piersic (Lennie)în ”Oameni și șoareci de Steinbeck”! Un spectacol de neuitat!

……………………………….

V-am dat teatru vi-l păziţi,

Ca un lăcaş de muze,

Cu el curând veţi fi vestiţi,

Prin veşti departe duse…” (Iancu Văcărescu)

( articol ivit după un comentariu…)