Pe vremea când uniforma școlară presupunea și un șorț ( alb în zilele de sărbătoare)cu volănașe peste rochia cu guleraș alb, aveam o colegă de clasă care …ați inutit bine, cânta la vioară. Cânta – cu multă bunăvoință spus. Scârțâia. Asta e expresia corectă. Mă enerva când scotea cu mare grijă instrumentul din cutia tapetată, îl ștergea cu mare atenție, lua o batistuță pe care o așeza pe umăr, apoi fixa vioara sub bărbie, cu un gest teatral ridica arcușul și cu piciorul drept în poziție luptă ataca un solfegiu…

Scârța-scârța, iar și iar…Asta aș mai fi suportat cât de cât, pentru că nu participam la toate exercițiile de solfegiu. Ceea ce era prea de tot însă, și asta se întâmpla aproape zilnic, pentru că ea locuia aproape în curtea școlii, iar eu dincolo de stradă, dar ne plăcea să intrăm împreună în clasă. Și atunci eu asistam cu jind la ceremonialul în care maică-sa ori taică-su îi netezea cu grijă volănașele șorțului.

”Aranjează-mi aripile!”- i-am zis și eu într-o zi lui tata, întorcându-mă cu spatele spre el. N-a înțeles ce vreau și mi- a zis: ”hai, du-te să nu ajungi iar la Amin!” Desigur că m-am simțit profund jignită și de atunci șorțul și scârțâitul viorii însemnau unul și același lucru: eu n-am aripi!

Anii au trecut și navigând pe you tube, am dat peste Hauser! Cel mai bun violonist din lume! Mai întâi l-am ascultat, apoi într-o zi l-am văzut într-un videoclip și mi-am amintit că e același tip care a concertat și în România, doar că, pe atunci sufeream încă de sindromul vioară!

Și am început să-l urmăresc. E fenomenal cum cântă, plânge, se joacă acel instrument sub degetele sale care printr-o minune, parcă au înregistrate partiturile! Altfel nu-mi explic cum poate cânta ”din memorie” , dând mărunt din buze, de parcă ar fi învățat pe de rost notele muzicale…fără să aibă partitura în față! Și interpretează de la Chopin, Mozart, Bethowen, Ceaikovski, până la canzonete, trecând prin Michael Jakson, AC/DC …e uluitor! Clasic sau modern, orice piesă cântată de Hauser devine automat piesă de rezistență adunând milioane de vizualizări!

Cântă singur, cu orchestra, cu sârbul Luka Šulić sau cu frumoasele și talentatele pianiste sau cântărețe, care îl sorb din ochi, pentru că omul nostru pe lângă faptul că e foarte talentat și la fel de tânăr, mai e și chipeș. E de o naturalețe rară, la costum și desculț prin iarbă sau în arenă …

Cine e Hauser? E un tânăr croat, dintr-o familie care apreciază muzica, niște oameni veseli lângă care Stjepan a crescut atât de bine dispus, jovial, jucăuș chiar și cântă de la 8 ani la violoncel.

Mostră: