Înainte de alegeri, orice demers, oricât de bine intenționat ar fi, capătă iz politic. Să nu uităm, că vin alegerile parlamentare. (astfel am început un editorial în urmă cu 4 ani, prin octombrie). Cu toate acestea, țin să menționez, că pentru prima oară -din câte știu- ajung în spațiul public prolemele sensibile cu care se confruntă elevii și cadrele didactice din școlile noastre.

De ceva vreme , ele nu mai pot fi ascunse sub preș: ”epidemie” de pojar, note falsificate, fondul clasei, finanțări dubioase și lista e lungă. Să ne oprim doar asupra celor mai proaspete dintre ele.

Vaccinul!

Dacă îniante de decembrie 1989 se făceau campanii de vaccinare de la nou-născuți până la populația școlară inclusiv, fără să se dea o șansă opțiunilor, lucrurile s-au schimbat după Revoluție. Odată cu viteza de propagare a știrilor îndoielnice sau de-a dreptul false, au apărut tot felul de informații defăimătoare despre medicamente și vaccinuri.

În acest război al opiniilor s-a omis tocmai esențialul: imunizarea! Ce este vaccinul? Definiția convingătoare de pe vremuri suna cam așa: vaccinul este un ser ce provoacă o formă mai ușoară a bolii de care vrei să te ferești, crescând astfel imunitatea față de boala respectivă a celui vaccinat. De aici până la necazuri provocate de nedîndemânare, lipsă de responsabilitate și alte cauze ce duc la eșec, fără să uităm de suspiciunile ce pot apărea având partea comercială a problemei, ar fi multe de discutat.

Homeschooling

Sună exotoc, dar în lumea noastră cu internet de mare viteză, și buida în curte, nu prea putem vorbi despre școala de acasă. Oricum până acolo, avem probleme cu școala tradițională. Lanțul slăbiciunilor moștenit de pe vremea lui Nea Iancu își arată roadele. Am avea ce povesti! Sistemul depășit, metode învechite, democrația prost înțeleasă, lipsa de gândire…”Statul te vrea prost” a lansat cineva pe facebook și postacii se străduiesc din răsputeri să se conformeze. În ce lume trăim: Atenție! Cartea ucide! Fii mândru că ești…, restul nu contează?

Constat cu o vagă amăgire, în ceasul al 12-lea, că ușor-ușor adevărul iese la iveală. Se sparg baloanele de săpun ale diplomelor obținute de domnii Goe. Încă se vrea învățământ de calitate, mai sunt tineri care vor să învețe. Tot mai puțini, dar mai sunt. Îi putem vedea uneori, câteva secunde la știri, ca o curiozitate, ca o specie pe cale de dispariție!

( dacă schimbăm data, povestea e de actualitate și azi, după 4 ani!)