Ieri, alaltăieri orașul vuia despre o crimă. Oribilă, se spune deobicei, de parcă o crimă ar putea fi și altfel decât oribilă. Se spune că o femeie a fost surprinsă în timp ce ducea, ajutată de o prietenă, un tomberon în care se afla un cadavru! Mi s-a părut un scenariu ce ar fi depășit până și imaginația celui mai talentat dramaturg de la Hollywood! Tomberon? De unde tomberon când suntem în plin scandal cu firma de salubritate? S-a mirat eul meu curios din fire și pentru că autoritățile nu au emis un comunicat oficial, am mers pe sursa noastră cea din zilele pandemiei: facebook.

Între timp au apărut detalii din culise: că a fost omor premeditat, pentru că toporul a fost cumpărat cu două săptămâni înainte de omor, că după săvârșirea faptei, dimineața femeia i-ar mai fi aplicat și două înțepături abdominale, pentru a se asigura că într-adevăr îl omorâse. Că ar fi încercat să-i ascundă cadavrul sub parchet, neștiind că dedesubt e placă de beton…Detalii la care fiecare ”procuror de facebook” a mai adăugat câte ceva. Știute, auzite sau ghicite pe loc.

Ce m-a suprins cel mai tare, au fost femeile. Una nu s-a găsit să arate un strop de empatie, ba se mai luau la harță cu un domn, care susținea că are experiență ca translator pentru o echipă de ONG din străinătate alături de care a vizitat și ascultat nenumărate întâmplări din pățania femeilor deținute la Târgșor. (Penitenciarul pentru femei din România). Ani de zile rabdă aceste femei și din victime ale violenței domestice ajung la penitenciar!

Am încercat să înțeleg mecanismul acestui comportament. Ca de obicei revin la educație. Lacunele sau totala lipsă de educație. Începând de acolo, că în România secolului XXI bătaia ( încă!) e ruptă din Rai. Un copil care crește într-o familie unde certurile se țin lanț, cauzate de lipsa banilor și de bețiile crunte care se termină cu o corecție aplicată femeii, unde neștiința de a purta un dialog, de a gestiona o situație conflictuală se rezolvă cu ”tu să taci,” înjurături sau vânătăi, nu e de mirare ca la rândul său, acel copil ajungând la casa lui va aplica aceleași metode de corecție. Pentru că înainte de a învăța teorii și legi, copilul imită ce vede în familie.

Tot din educația primită de acasă, din teama de gura lumii, de rușine. femeile de obicei rabdă. Așa cum au văzut că au răbdat bunica, mama așa vor răbda și ele. ”Ce zice lumea? Mai rabdă și tu! Înțelege-l, ce vrei să ajungi în gura târgului?!” Și dacă mai are și norocul să aibă un soț (precum se spune că ar fi fost acel concubin ucis cu toporul), considerat om de treabă, politicos, până la ușa casei, oricum nu ar crede-o nimeni că trăiește un calvar! Că se aude scandal din apartamentul lor? Că femeia are niște vânătăi? În care casă nu e câte o nenînțelegere? Dar asta nu înseamnă că îl omori! Există legi, dacă nu nai merge, nu trebuie forțat!

Teoretic așa este. Practic avem câteva cazuri în oraș, în care femeile au fost ucise de cei care au avut interdicție de a se apropia la mai puțin de 200 m (dacă nu mă-nșel) de fosta soție, concubină, care a cerut ajutorul autorităților. Aș fi avut tendința să cred că autoritățile, poliția locală ( poliția de proximitate, mai există oare?) nu intervin în cazurile de violență domestică pentru că sunt misogini, că din start consideră că femeia e de vină (cu epitetele uzuale la adresa lor). După comentariile de pe facebook, inclin să cred că nu poți găsi empatie nici în rândul femeilor. ”Așa i-a fost scris, așa a fost să fie” și lumea trece mai departe, după trei zile orice minune devine istorie!

Ca să nu lungesc povestea: e nevoie de educație, de legi ferme și de autorități care aplică legea la timp și întocmai!

PS. Avem așa: un decedat. Autoarea faptei a fost reținută preventiv pe 30 de zile. Copilul ei de 8 a fost luat în plasament, mama femeii, (cea pe care o considerau prietena ei), bolnavă, deocamdată e acasă, dar circulă deja o petiție online ca să fie arestată pentru complicitate la crimă!