Venind dinspre centrul urbei foarte repede ajungeai la poarta masivă de lemn vopsit când în maro, când în verde închis. Dacă erai destul de înalt puteai apăsa pe clanța monumentală de metal curbat, ca să ajungi în curte. Înainte de a-i fi venit ideea vreunui tovarăș ca să amenajeze acolo un teren de sport cu zgură roșie pe jos și plasă pentru voley, dincolo de portal, după curtea propriu-zisă , era o grădină de zarzavat.

Undeva prin mijlocul grădinii era săpată o groapă destul de adâncă, poate fântână fără apă, nu știu ce a vrut să fie, acum era acoperită de iarbă de jos până sus. Acolo era locul preferat de cei patru prichindei, trei fetițe și un băiețel. Doi de la etaj și noi două de la parter. Cam de aceeași vârstă și la fel de atenți cu surorile noastre mai mici.

Obișnuiam să ne încolonăm, formând scara măgarului, adică cel mai înalt în față, noi după el. Defilam scandând nevoie mare ”Trăiască 1 Mai” sau ”Trăiască August”! Aveam câte o tobă de tinichea și mici trompete ce scoteau sunete stridente, spre disperarea adulților, prea serioși și cu nervii zdruncinați probabil. În orice caz nu păreau să aprecieze prestația noastră patriotică. Uneori aveam și câte o eșarfă pe post de drapel. La o astfel de defilare mergând roată-roată pe buza gropii, la un moment dat a dispărut din formație o voce cu posesoară cu tot. Era Sorella. Foarte inteligent am căutat-o mai întâi prin grădină, apoi am descoperit-o în groapă încercând să – și facă o scară dintr-un chenar de geam. N-a zis nici pâs și nu părea speriată. Văzând una ca asta, am dat fuga la mama, ca s-o anunțăm că Sorella a picat în groapă!

Dumnezeule! – a strigat mama și a luat-o la fugă spre ”fântână”. Noi după ea. Pe când am ajuns, mama deja sărise în groapă după Sorella. În scurt timp însă, și-a dat seama, că nu făcuse cea mai bună alegere…

Am alertat apoi toată curtea. În scurt timp a venit un nene cu o scară și a rezolvat problema. Începând din ziua aceea, nu exista gropiță care să nu fi fost semnalată de Sorella: ”Ai glijă, gloapa”.

Pentru a înțelege gravitatea întâmplării, trebuie precizat că Sorella, ultima din coloană, avea vreo trei ani! Iar noi, cei mai mari nu împlinisem șase!

_va urma sau nu_