În naivitatea mea, am crezut că războiul e atât de odios încât nu are cum să se mai repete! Nu poate fi omul modern atât de prost încât să se lase amăgit de povești de adormit copii.

După acel decembrie 89 mi s-au deschis ochii, am încercat să înțeleg ce se întâmplă în lumea asta mare. Încă de pe atunci am început să-mi pun niște întrebări, la care n-am primit răspuns nici până azi.

De pildă… Balconul, iluminat ca ziua, al clădirii din capitală. Nu vi se pare ciudat că în timp ce în piață mureau civili neînarmați, acolo sus, de unde se striga ”nu trageți” n-a fost nimeni rănit?

Analfabeții funcționali cu studii la zi pe paginile de socializare! Câți dintre ei ar fi în stare să sară la bătaie numai pentru că n-au înțeles ce tocmai citiseră! Din fericire, bătaia online încă nu doare!

Am ajuns o turmă de oi care execută orbește, nu judecă, nu înțelege și cea care behăie contra trendului, hulita oaia neagră, e redusă la tăcere.

Tocmai când am fi respirat ușurați, că doar știam și data de la care vom putea circula fără masca FPP2, ne lovește altă belea!

Să te trezești dimineața că la granițele țării e război! Unul real, nu un joc video!

Bineînțeles că nu-ți vine să crezi! Secolul XXI, pentru Dumnezeu! Țări civilizate! De ce nu se pot înțelege la masa tratativelor dacă au probleme?

Omenirea suferă de miopie! Din păcate, dacă vom continua în ritmul ăsta, nu vom mai vedea nimic! Nu va fi nici cine să vadă și nici ce să vadă!

Să sperăm că n-am dreptate!

PS. Vorba multă…