Când primesc ori cumpăr ceva nou, un aparat sau orice ambalat cu mare atenție, mai întâi citesc instrucțiunile. De pe ambalaj sau de pe broșura însoțitoare. Chit că sunt scrise pe genunchi, degeaba sunt traduse în șapte limbi, mai mult mă ajută intuiția feminină! Cu toate acestea continui să le citesc!

Așa am pățit recent cu uleiul de măsline Costa d’Oro. La promoție, cum altfel, la un supermarket din apropiere. Dacă ar fi fost un recipient simplu, cu dop de metal care se filetează, nu era nicio problemă. Dar nu era așa. Avea agățat pe gâtul sticlei un dob șmecher cu sârmă și plastic. Evident, complicat de montat.

După nenumărate încercări nereușite, pe modelul ”ce-i, după el?”, am zis să vedem ce scrie pe cartonul atașat de el. Frumos colorat, cu detalii importante despre calitatea uleiului și alte asemeni, fără niciun indiciu despre modul de utilizare.

După ce, că riști să ai de șters de pe jos o veșnicie dacă verși uleiul pe jos ( nu știe nimeni ca pățitul!), te și enervezi cum de nu nimerești că, doar nu trebuie licență ca să pui un dob pe o sticlă cu ulei, fie el și de măsline și presat la rece!

Și atunci s-a aprins beculețul: ia să desfacem noi cartonașul ce pare intact, dar cu puțin efort se desface și ce să vezi: in interior e un desen cu modul de montare a dopului cu sârmă! Cu explicațiile de rigoare.

De asta zic eu că înainte de toate, trebuie citit tot ce vezi scris, că de aceea a muncit cineva să le scrie, ca voi să le citiți!

Da?