Noaptea trecută bătăi puternice m-au trezit din somn. Până să mă dumiresc ce se întâmplă, un tunet puternic s- a rostogolit deasupra clădirii. Apoi stropii de ploaie și-au schimbat repertoriul, iar noul ritm liniștitor m-a legănat la loc.

Dimineața soarele își trimitea razele printre perdele. Doar blocul de dincolo de drum, de un cenușiu dezolant, udat de sus până jos îmi amintea de noaptea trecută.

Vremea, ca în aprilie. A apărut un nor cât o pată de cerneală. Soarele a rezistat eroic, ieșind glorios de fiecare dată de sub norul cel negru. După un scurt timp însă tot cerul s-a întunecat. Ca din senin s-a iscat un vânt atât de puternic încât s-a deschis singură ușa camerei, s-a trântit geamul din balcon, a început să joace un colț de tablă de pe acoperiș. Pungi, hârtii, praf au dansat în aer și peste toată hărmălaia a pornit alarma mașinilor din parcare.

În câteva minute, ca în aprilie, vântul s-a liniștit de parcă nici n-ar fi fost. Și atunci au început alarma pe telefoane: ”Avertizare meteo COD PORTOCALIU de vijelie, rafale de 90-100km/h…” Și Ro alert și CB mesaje…