Din apartamentul de desubt se aud vorbe cu accent ciudat. Două femei stau la interfon și butonează, ba telefonul, ba interfonul. Soneria interfonului sparge liniștea după-amiezii patriarhale, dar nu reacționează nimeni. Miros puternic de parfum inundă încăperea, de parcă ai fi scăpat pe gresie sticluța cu patchouli. Sub geam e parcată o mașină străină.

La telefon se transmit indicații, se reiau tentativele, poarta rămâne impasibilă.

Pe balcon apare un obiect ciudat, poate fi un microfon, un detector de mișcare sau un ceva. Exact două zile va rămâne acolo, direcționat spre mașina cât un tanc.

Femeile pleacă.

În jurul mașinii e agitație. Se rearanjează pachetele. Boccele din portbagaj vin în spate, de pe bancheta din spate se mută în față, un sac șomează lângă mașină, apoi ajunge și el în portbagaj. Chiar și camera de supraveghere obosește de atâtea permutații, de aceea lipsesc imagini, probabil neimportante. Aparatul ciudat dispare odată cu mașina.

Doi copii se fugăresc în casa scărilor. Poarta s-ar trânti dacă n-ar avea frână…Se închide înșet-înșet tocmai pe când s-ar întoarce prichindeii. Rămân în fața porții. Povestea cu interfonul se reia da capo al fine! Apare o femeie, deținătoarea metodei de deschidere a porții. Cei din casă nu știu să răspundă la interfon, dar primesc indicațiile pe telefon și în cele din urmă Sezam se deschide.

După câteva zile de liniște în care ceilalți locatari se întreabă mirați ce se întâmplă pe scara lor ce deunăzi părea nelocuită de calmă ce era, reîncepe agitația. Un du-te vino neobișnuit. Imaginația îmbinată cu știrile de la ora 5 bagă panica în proprietari. Dacă se întâmplă ceva acolo și noi habar n-avem?

Pașnicul tânăr ce locuia în acel apartament a fost nevoit să se mute. ”Dacă nu-l luam eu, îl lua altul”-vocifera cea care s-a recomandat ca fiind noul proprietar. După ce a terminat cu renovările, au început plimbările pe scară.

Explicația?

Proprietarul a cumpărat apartamentul prin licitație (?) după executare silită. Nu prea știa cine va sta și ce va face cu apartamentul, dar dacă tot a avut ocazia… Și dacă tot au avut unde sta, au închiriat apartamentul unei firme din Iași. Firma îl închiriază se pare în regim hotelier celor care au bani, dar vor să scape mai ieftin decât la un hotel.

Apartamentul e mobilat minimalist, dar cu toate cele necesare pentru un trai decent. Oamenii vin. Check in se face ba ziua, ba după miezul nopții. Asta deduc locatarii obligați să asculte uneori manele din boxe date la maxim după ora zece seara. Hăhăielile sunt secondate de unul care râde la urmă, mirosul de patchouli e estompat de fumul de țigară, iar cartierul răsună de voci de tineri care chefuiesc până-n zori.

În mod normal după ora zece seara cetățenii pot fi amendați- în limbajul de specialitate ”riscă amendă”-pentru tulburarea liniștii publice. Poliția nu patrulează chiar sub geamul chefliilor, dar cui să te plângi? Polițistului local care ”se ocupă de apartament”, pe post de ginere al proprietarului?