Iarba era identică cu un gazon englezesc. Fire de iarbă de aceeași lungime, proaspete, de un verde crud străluceau sub razele soarelui. Se vedea că spațiile verzi ca și aleile au fost recent amenajate.

Dincolo de parc se vedeau strada și autobuzele noi intrând majestuos în stație. Nu făceau zgomot, nu lăsau dâre de fum după ele, semn că erau electrice. Stația acoperită, cu afișaj electronic, părea un pod prea îndepărtat. Nu știu de ce țineam să ajung neapărat în cel mai scurt timp în stație.

A trecut un 78, nicio grabă, nu-i bun. Imediat a apărut și 73, nu erau mulți în stație, n-aveam cum să-l prind dacă nu mă grăbeam.

Hai, să fugim!

Și am alergat călcând peste gazonul acela frumos, tot mai repede, mai repede…până am simțit că mă prinde un cârcel pe piciorul drept!

Mă pregăteam să sar peste bordură…și m-am trezit!