Am auzit de zeci de ori atât îndemnul cât și afirmația legată de mândrie. De ziua națională. Nu au lipsit nici frazele care începeau cu ”trebuie” să te bucuri de ziua națională. Trebuie să stai mergi la paradă, să stai la coadă ca să primești o porție de fasole cu cârnați, că trebuie să-ți amintești de fasolea la cazan, cum numai în armată se face, trebuie să fii mândru că ești…trebuie…

Și oamenii opriți pe stradă, cuprinși de spiritul sărbătorii se declarau mândri. Ce să facem. E cam frig. Mai și plouă, Dar trebuie să…și zice fiecare ce crede că trebuie. Că asta e. Dar ei sunt mândri.

Cum să-i fac să înțeleagă că nu au absolut niciun merit, e o pură întâmplare că s-au născut în această țară atât de frumoasă și bogată (încă). Tot la fel de bine ar fi putut vedea lumina soarelui într-o colibă africană, într-o iurtă mongolă, într-un iglu undeva, ori în într-un palat fără să fi fost asta meritul noului- născut!

Pentru că asta se referă și la părinții noului-născut, nici ei nu au niciun merit în miracolul nașterii într-un anumit loc pe acest pământ. Și neam de neamul lor, mergând înapoi până la Adam și Eva, dacă vreți, nimeni nu și-a ales locul nașțerii, limba pe care o va gânguri, sau cărei etnii va aparține.

Fiecare individ acolo unde s-a născut (neîntrebat și fără voia lui), pe drept cuvânt consideră acel loc pământul său natal. Nu ai cum să-l numești altfel.

Copilul se naște bun, societatea îl transformă. Îl strică. Citez din memorie vorbele lui JJ Rousseau. Ați văzut desigur doi copii mici, de rase diferite chiar care se îmbrățișează, se bucură și se joacă împreună. Asta în timp părinții lor, educați? Școliți? Stricați de societate se lasă intoxicați de tot felul de teorii.

Se uită urât unul la altul, emit vorbe fără sens, gata să sară unul la gâtlejul altuia. Fără motiv. Urmând exemplul moștenit din familie, încep să-l urască pe cel care nu seamănă cu imaginea lor din oglindă. Că pielea lui are are altă nuanță, că vorbește altă limbă …

Și fac toate astea cu mândrie! Pentru că așa au fost crescuți că trebuie să fie mândri. De ce? De aia! Pentru că pot. Pentru că nu costă nimic.

Chiar dacă se consideră religioși și fac la mătănii trecând prin apropierea unor biserici, chiar și cu mașina, uitând că mândria e un mare păcat!

Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.

Analfabeții funcționali rostesc aceste cuvinte, fără să priceapă sensul lor și în spirit patriotic, plin de mândrie proletară se întrec în ”dragoste frățească!”

Obișnuiesc să arunc o privire peste comentariile de pe paginile de socializare. Multe sunt scrise cu greșeli elementare, autorii lor combat pe lângă subiect și cu atât mai vehement cu cât se cred mai mușchiuloși de după monitor.

Cât de inteligent poți fi, ca să-i zici lui Piștiche, în 2022, născut pe aceste meleaguri, să meargă înapoi în Mongolia, de unde au venit strămoșii săi pe vremea popoarelor migratoare?

Cu aceeași mândrie -superbia- ripostează și el, emițând niște enormități, adunate de pe drum. Dacă abia acum a aflat?

N-am să-i înțeleg niciodată!

În zilele noastre se întâmplă aceeași migrație a popoarelor, doar că la un nivel mai înalt. Nu mai vin călare, cu carnea pusă sub sei, dar încearcă fiecare după posibilități să prindă un trai mai bun.

Cu mândrie (iarăși) numărăm câte zeci de mii de români sunt în Italia, Spania, Germania…Câți refugiați din calea războiului au venit la noi și au fost primiți cu brațele deschise. Se cheamă Globalizare!

Nu știu cât am fost de coerentă. Subiectul ăsta mă omoară. Mândria prostească și povestea cu oul și găina. Prinde bine subiectul la electorat, asta e cert. În zonele unde conviețuiesc etnii diferite, e mană cerească. La nevoie poți pune și de un martie negru, cum am mai avut.

Unii majoritari sunt în stare să se plângă că ar avea mai puține drepturi decât minoritarii! No coment!

Ce a vrut să spună autorul?

Orele fiind înaintate, să văd, ce ați înțeles?