Am citit o postare interesantă, pe https://mihaivasilescublog.ro/2023/02/15/sa-fii-liber/. urmată de zeci de comentarii. Postarea lui Mihai Vasilescu este de fapt povestea unui cetățean român căruia ani la rândul i se refuză eliberarea unui pașaport, dar obține cale liberă spre Berlin, în 29 noiembrie 1989!

De la Mărțișoare la …Berlin!

Acțiunea începe în Bucureștiul anilor 80. Eroul povestirii, un amator de motociclism pe nume Daniel, în sezonul mărțișoarelor căștiga în două săptămâni cât câștiga un muncitor într-o lună. Astfel în 1984 reușește să-și cumpere o motocicletă. Visul lui era să ajungă la concursul de formula 1 de la Hungaroring Budapesta, după un circuit prin câteva țări socialiste.

Nu știm ce vârstă avea Daniel, am înțeles că locuia la casă, avea iubită, părinți și un prieten căruia îi lasă motocicleta după un contract de vânzare-cumpărare. Cumpără bilet de avion doar dus, până la Berlin, pe motiv că piesele de motocicletă ce urma să le cumpere nu le-ar putea aduce cu avionul. A rămas varianta de întoarcere cu trenul.

Și de aici povestea devine palpitantă ca un scenariu de film de acțiune. Citiți voi mai departe , vezi linkul de mai sus.

Avem încredere, dar verificăm!

Curiozitatea însă m-a îndemnat la un scurt chat cu ”prietenul meu” virtual, openAi.

Eu: In noiembrie 1989 se putea zbura de la Otopeni la Berlinul de Est?

OpenAi: În noiembrie 1989, relațiile dintre România și Germania de Est încă existau și, teoretic, ar fi fost posibil să zbori de la Aeroportul Otopeni la Berlinul de Est. Cu toate acestea, la sfârșitul lui noiembrie 1989, Berlinul de Est a trecut prin schimbări majore datorită căderii Zidului Berlinului și deschiderii granițelor dintre cele două Germanii. Astfel, zborurile și călătoriile în Europa de Est au fost afectate în mare măsură de aceste schimbări politice și sociale.

În plus, trebuie să menționez că situația din România era diferită de cea din alte țări din Europa de Est la acel moment, deoarece regimul comunist a rămas la putere până la Revoluția din decembrie 1989. În această perioadă, zborurile către și dinspre România erau supuse unor restricții și controale stricte, iar decizia de a călători era o chestiune delicată și riscantă pentru cetățeni.

Eu: La plecarea cu avionul din Bucuresti în 29 noiembrie 1989 se putea specifica și modul de intoarcere, adica cu trenul?

OpnAI: În noiembrie 1989, sistemul de rezervări de bilete pentru zboruri la nivel internațional nu era la fel de sofisticat și interconectat ca astăzi. În general, biletele de avion se cumpărau în funcție de destinație, iar călătorii puteau rezerva un bilet de avion de dus și un bilet de întoarcere, cu data și ora specificate. Este posibil ca anumite agenții de călătorie sau companii aeriene să fi oferit opțiunea de a cumpăra un pachet turistic care să includă și transportul cu trenul, dar aceasta ar fi fost o excepție și nu o regulă generală.

Eu: Pe 29 noiembrie 1989 Zidul Berlinului mai exista?

OpenAI: Nu, pe 29 noiembrie 1989, Zidul Berlinului nu mai exista. Zidul Berlinului a căzut la 9 noiembrie 1989, în urma unei decizii a guvernului est-german de a permite trecerea liberă a cetățenilor către Berlinul de Vest. Această decizie a declanșat o serie de evenimente care au dus la căderea Zidului Berlinului, care a devenit un simbol al Războiului Rece și al separării dintre Estul și Vestul Europei.

Astfel, pe 29 noiembrie 1989, Zidul Berlinului era deja în mare parte demolat de către cetățeni, iar mulțimile de oameni se adunau în zona unde înainte se afla zidul pentru a sărbători evenimentele istorice care aveau loc în acea perioadă.

Eu: Dacă zidul era demolat, inseamnă că se putea trece liber din estul Berlinului în vest?

OpenAI: După căderea Zidului Berlinului, în zilele imediat următoare, trecerea din Estul Berlinului în Vestul Berlinului a devenit posibilă în mod practic imediat, odată cu înlăturarea barierelor de securitate și a zidului fizic. Astfel, oamenii au putut trece dintr-o parte în alta a orașului fără a mai întâmpina obstacole majore, ceea ce a dus la o mare bucurie și entuziasm în rândul populației.

Cu toate acestea, este important de menționat că, înainte de căderea zidului, traversarea dintr-o parte în alta a Berlinului era controlată strict de autoritățile est-germane, iar cetățenii est-germani care doreau să călătorească în Vest erau supuși unor controale riguroase și uneori erau nevoiți să aștepte ore întregi la punctele de control de frontieră. Astfel, căderea Zidului Berlinului a însemnat nu numai înlăturarea unui obstacol fizic, ci și sfârșitul unui regim politic opresiv și restricțiilor de călătorie care îi afectau pe cetățenii est-germani.

Eu: SUA avea consulat și în Berlinul de Est și în Berlinul de Vest?

OpenAI: În timpul Războiului Rece, când Berlinul era împărțit în două, Statele Unite ale Americii (SUA) aveau două consulate separate în oraș: un consulat în sectorul american din Vestul Berlinului și un consulat în sectorul sovietic din Estul Berlinului.

Consulatul american din Vestul Berlinului era situat în clădirea „Clay Allee”, numită după generalul american Lucius D. Clay, care a fost guvernator militar al zonei americane din Germania de Vest. Acest consulat a funcționat în perioada 1950-2008.

Consulatul american din Estul Berlinului a fost înființat în 1974 și a funcționat într-o clădire situată pe strada Neustädtische Kirchstraße. Această clădire a fost utilizată anterior ca sediu al poliției secrete est-germane, Stasi. Consulatul a fost închis în 1990, după căderea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei.

Este important de menționat că consulatele americane din Berlin au fost instituite pentru a oferi sprijin cetățenilor americani și pentru a facilita relațiile diplomatice între SUA și Germania. Având consulate în ambele părți ale orașului, SUA au reușit să își mențină prezența diplomatică în Berlinul de Est, în ciuda diviziunii orașului și a tensiunilor politice dintre Est și Vest.

Epilog

Acestea fiind zise, lectură plăcută vă doresc!