În zorii mileniului trei materialul pregătit pentru ziar îl duceam pe hârtie de calc, așezat cu mare grijă în cutia de carton. N-o lăsam din mână până la tipografie ca nu cumva să se încurce paginile!

Anii au trecut și materialul pregătit cu aceeași grijă ajungea via internet la tipografie!

Nu știu câți dintre voi au avut timp să se gândească la facerea unui ziar! Prin câte mâini trece, de la idee cum ajunge pe hârtie! Truditorii din redacție, tipografii, distribuitorii, vânzătorii de ziare și în final, Măria Sa Cititorul!

Ședința de redacție, alergătura pe teren, alegerea imaginilor, potrivirea cuvintelor, editarea, corectura, așezarea în pagină, contra cronometru-mai repede, întârziem, au sunat de la tipografie…

Noaptea cineva aduce teancurile de ziare și le distribuie pe la chioșcurile de ziare, iar dimineața la o cafea, în grabă sau pe îndelete, cititorii răsfoiesc paginile. Mai târziu o gosdpodină curăță cartofii pe o pagină dublă, iar alta șterge geamurile…

Ei nu știu câtă muncă ascunde fiecare pagină…Și nici nu le pasă.

Și anii trec necruțător, vântul schimbării mătură totul din cale.

Stilul simplist a scos din case bibliotecile personale, considerându-le demodate. Dispar și ziarele tipărite. În urmă cu patru ani, săptămânalul care și-a tot ajustat dimensiunile, devenind tot mai mic, după săptămâna 4-10 februarie 2019 a trecut pe online.

Foșnetul hârtiei proaspăt scoasă de sub tipar, mirosul de cerneală, au rămas o amintire. Cu smartphonul în mână bietul cititor e bombardat de fragmente de articole, împănate cu tot felul de reclame, cu știri pline de greșeli, lipsite de elementara logică…

Lumea e în schimbare. Nimic nu contează, nu are importanță. Eticheta Nostalgic ți se lipește pe frunte la cea mai palidă explicație că nu-i chiar așa!

Gutenberg, Coresi…N-am auzit de ei, la ce echipă joacă?