Zgomotul produs de ciocul ciorilor lovindu-se de acoperișul garajului a pălit în fața gălăgiosului grup de copii. Veseli nevoie mare, ciugulind dintr-un pachet, cel mai mare dintre ei a format la nimereală un număr pe interfon.

Soneria a sunat îndelung, fără să răspundă nimeni. Copilul nu s-a lăsat, a mai sunat și l-am auzit rostind într-o limbă ciudată, ceva ce semăna cu ”e voie la stropit?” Cum nu i s-a deschis poarta, răspunsul nu putea fi decât negativ.

Activitatea lor zgomotoasă se încadra perfect la articolul ”tulburarea ordinii și liniștii publice”.

• ”Aici e Poliția. Vă rugăm să eliberați zona!” am răspuns la rândul meu la interfon, pe o voce de bariton chinuit de răceală.

• ”Bineeee”- i-am auzit îndepărtându-se în grabă.

În urma lor s-a instalat liniștea patriarhală, doar vântul continua să-și facă de lucru cu ambalajul dulciurilor abandonat de copii.