Ocupă aproape două locuri, dar cu puțină bunăvoință ar putea ceda măcar jumătatea acelui scaun de la geam. Reușește să -și deschidă telefonul și dă raportul cuiva, aflat undeva la distanță, dacă e să judecăm după tonul ridicat. Să fie auzită. Și vrând-nevrând o auzim.

Aflăm diferența între astm, astmul bronșic, și acel ceva nu atât de grav. Părerea ei despre o anumită doctoriță care era chiar drăguță, nu se știe de ce nu i-a plăcut de ea lui Cutărică.

Între timp autobuzul electric fluieră strident, semn că se închid ușile. O doamnă mai curajoasă o întrerupe pe astmatica din pălăvrăgeală, înghesuindu-se pe locul de la geam.

Astmatica tușește, apoi continuă relatarea. Aflăm câteva denumiri de medicamente și modul de folosire al unui inhalator. Dându-și seama că vorbise îndeajuns de mult, îi urează spor la treabă interlocutorului.

Apoi își amintește că n-a întrebat de Ixulescu, ce mai face? Și dacă tot a început să bată ploaia în geam, întreabă și starea vremii. Acolo nu plouă!

Cu raportul dat și bine informată, a coborât la prima.