De Sărbătoarea Sf. Constantin și Elena, mătușa mea, Elena, făcea Prăjitura cu rețetă. Toate prăjiturile au rețetă, veți spune. Prăjiturile pe care eu le inventez din mers și le fac doar o singură dată, credeți-mă, nu se pot lăuda cu așa ceva!

Prăjiturile mătușii mele toate aveau rețete, dar asta pe care o pregătea de onomastica ei avea rețetă specială . De aici și numele, deși în realitate se numea Negresa.

Iată rețeta:

Pentru blat: într-un bol adânc batem cinci gălbenușuri cu un strop de sare și un pahar (200g) de zahăr tos, până se dizolvă zahărul. Adăugăm treptat 125g unt topit, un pahar de lapte (200g), tot așa treptat, un pahar de făină (200g) în care am amestecat praful de copt, adăugăm și zahărul vanilinat. Ufff, ce era să uit! o lingură – două de pudră de cacao se amestecă în compoziție, altfel iese Blondină! Iar noi facem Negresă. Turnăm compoziția în tavă tapetată, băgăm tava în cuptor preîncălzit, la început la foc puternic, apoi la foc moderat, 15-20 de minute. Care tavă? Tava cea mică, înaltă din aragaz, dacă mă întrebați, nu cunosc dimensiunile!

După vreo 15 minute deja se simte un miros plăcut de patiserie! Înainte de asta cele cinci albușuri trebuie să fie bătute spumă tare cu un pahar de zahăr tos adăugat treptat, și un praf de sare.

Scoatem tava din cuptor, intindem bezeaua peste blat și o punem înapoi pentru încă 10 minute la cuptor. După ce se răcește, așteptarea e grea, se feliază cu un cuțit bun, trecut prin apă rece.

Dacă știți voi cumva varianta de bezea în care se pune un pic de amidon de porumb, veți avea exact prăjitura cu rețetă! Adică bezeaua să rămână albă peste blatul negru. Dacă nu, va ieși bronzată, dar o veți putea farda cu niște ciocolată rasă!

Ilustrație web