Prima mea colecție a fost de etichete de cutie de chibrituri. Sună ciudat acum, știu. S-a întâmplat pe vremea când cutiile de chibrituri erau confecționate din lemn foarte subțire și aveau etichete frumos colorate, ca timbrele poștale.

Prin vecini era o tutungerie, acolo vindea Schuller neni. Auzind că avem de cumpărat niște chibrituri, l-am întrebat pe tata să iau chibrituri? De câți bani să cumpăr? De toți banii? De toți banii, mi-a răspuns tata, încercând să doarmă după drum.

Așa s-a întâmplat că Schuller neni mi-a dat chibrituri de…10 lei! O mulțime de etichete colorate aveam să adun! O cutie costa 10-15 bani!

Rezolvând un rebus pentru copii, am câștigat de la revista organizatoare un plic de…etichete de chibrituri!

Fiind mereu atrasă de frumos, de culoare, am început să colecționez șervețele de hârtie. Cel puțin câte două din fiecare model, unul la păstrare și altul de dat la schimb.

Paralel cu șervețelele am colecționat ilustrate, cărți poștale. De la neamuri, prieteni sau străini. Aveam o grămadă de ”Salutări cordiale de pe frumoasele meleaguri, de pe frumosul litoral, din tabăra dragă….”Mai păstrez câteva, majoritatea ajungând victime colaterale ale deselor mutări.

Microbul de colecționar s-a extins asupra pozelor cu artiști, actori și cântăreț, inclusiv reproduceri ale operelor de artă.

Și astfel am ajuns la o nouă colecție, despre care veți putea citi în următoarea mea postare.