Nu a fost unul cumpărat de mine. A fost lăsat ca o moștenire alături de multe ilustrate, reproduceri, cărți și reviste. Aveam să aflu mai târziu de ce se comportă atât de ciudat Nicoleta.

În perioada aceea cei care visau să treacă dincolo de cortina de fier, ori fugeau din țară ori își plăteau cu bani grei libertatea pentru reîntregirea familiei .

Vecina noastră de la parter împreună cu fiica sa adoptivă, Nicoleta, fără să ne pună în temă, într-ao vacanță au plecat într-o excursie. Până la Budapesta nu era mare scofală, fusesem și noi de vreo două ori, dar de data asta era vorba de altceva.

După vacanță, au trecut câteva săptămâni a sosit o ilustrată din Viena…apoi s-a făcut liniște. Nu era greu de ghicit că de la Viena nu puteau decât să meargă mai departe, până la Munchen în Germania.

Clasorul în schimb îl mai am. În centrul urbei era o Filatelie de unde cumpăram plicuri cu timbre. Trebuiau să fie intacte, cu marginile crestate, fără urme de deget pe partea lucioasă…Dublurile se dădeau la schimb. Este o adevărată enciclopedie o astfel de colecție de timbre! Coliță? Nu mă pricep nici acum, n-am avut încă timp să studiez, dar îmi place și acum să le admir cu lupa în mână acele miniaturi de la flori la animale, savanți, scriitori, picturi…câte și mai câte! Numai să am timp!

Am să revin!