Ieri mi-a fost dat să văd finalul unei scene care m-a lăsat fără …poză! Un Grivei-îi zic așa pentru că avea blana pe gri, de altfel o rasă ce e la modă, Bichon probabil, stătea liniștit, privind în zare pe marginea trotuarului. Avea lesă.

Stăpâna, o tânără ținea cu o mână lesa, iar cu cea înmănușată tocmai strângea ceva de pe jos.

Judecând după mulțumirea afișată pe figura lui Grivei, acel ceva îi aparținea. Nu s-a clintit din loc până când tânăra a pus acel ceva într-o punguță și dirijindu-l pe Grivei, cu o întoarcere la stânga -împrejur au pornit spre cel mai apropiat container de gunoi.

Da, la tomberon, unde altundeva să-l arunce? Dacă nu există coșuri speciale pentru așa ceva? De altfel gestul e lăudabil. E prima oară că văd așa ceva. Cu atât mai des am văzut stăpâni de căței care așteaptă privind insistent ba pe telefon, ba în direcția opusă, de parcă n-ar ști ce se întâmplă.

Apoi se duc mai departe. Ai călcat în ceva moale? Ghinion! Sau noroc?