Pe cai, oștenii mei! a strigat domnitorul scoțându-și sabia din teacă. Trecând în fruntea puhoiului de luptători a slobozit un răcnet fioros: la ataaaaac ! Sau înaiiiiinteeee! Dușmanii -de obicei mult mai numeroși, mai bine înarmați, dar lipsiți de eroismul celor care își apărau râul, ramul, au dat bir cu fugiții , cei care nu și-au lăsat oasele cumva pe câmpul de luptă.

Odată cu vântul schimbării, s-au modernizat și războaiele. Oștenii pârjoleau holdele, otrăveau fântânile, ascundeau alimentele din calea dușmanilor.

Cu timpul au înțeles probabil că după război, cei care revin pe locurile natale, au nevoie de apă, de recoltă, așa că au ales o metodă mai ușoară, cu efect răsunător.

Chiar dacă n-a fost război, metoda diversiunea am experimentat-o în decembrie 89. De la otrăvirea apei până la proiectile rătăcite care intră pe geamuri, tot tacâmul. Nu detaliem acum.

Azi, cu un război la granițele țării ce durează deja de 496 de zile, e clar că nu se poate fără diversiune. Suntem în secolul XXI, deci la fel de clar e că și diversiunea a mai evoluat.

Temă pentru acasă- în vacanță, pe stil autohton-găsiți câteva exemple de diversiune. Dacă sunt. Dacă nu sunt, nu sunt.