Liftul nu funcționează. Coborâm pe trepte, pas cu pas, cele cinci etaje. În casa scărilor e o răcoare plăcută. Când ieșim din bloc ne lovește o căldură ca de cuptor. Ne-am putea rezema de aerul fierbinte și uscat, fără să cădem din picioare!

Mergem pe Calea Rahovei la o cofetărie, cea mai apropiată de blocul nostru de pe strada Topliceanu. Cofetăria nu e prea mare, dar are un aparat de înghețată wafe foarte gustoasă.

În ultima vreme ne duceam tot mai des pe acolo. Ne cunoșteau deja vânzătoarele. Obișnuiam să stăm la coadă cu înghețata în mână, gata să mai luăm un rând.

Alături de cofetărie e un magazin alimentar. La recomandarea vânzătoarei cumpăr un borcan de 700 de grame de la Alimentara. Îl spăl bine- bine la un robinet la intrarea în magazie. Toată lumea e amabilă cu mine. Vor să știe de ce am cumpărat borcanul? Poate știu ceva, ce ei n-au aflat încă! Nu se știe niciodată.

Cumpăr înghețată! – răspund cu seninătate.

Stăm la rând la cofetărie. Mai mâncăm câte o înghețată și vreo șase punem în borcan.

Nu stăm departe, dar pe căldura asta de 40 de grade nu e de mirare că borcanul meu începe să dea semne că încet dar sigur își transformă conținutul.

Vaaai, unde ați găsit smântâna?!