Mersul pe jos face piciorul frumos! Dacă nu ți-l rupi înainte de a obține rezultatul pomenit de zicală. Și nu vorbesc din auzite. După o probă impusă din cauza mașinilor parcate pe trotuar , ajung la trecerea de pietoni. Traversez cu succes, dar nu e timp de felicitări pentru că urmează o altă trecere semaforizată de data asta.

Curajoasă îmi scot cu grijă capul pe lângă duba, ultima din șirul de mașini, parcată pe trotuar, chiar în curbă. Nu văd niciun pericol. Mă avânt să traversez împleticindu-mă pe podețul de lemn pus peste un șanț, ca să ajung pe insula semaforizată. Am avut noroc, că în ultima clipă a reușit să frâneze unul care n-avea cum să mă vadă de după dubă, dar nici să încetinească nu intenționa!

Ajung pe insulă, la răscurce de drumuri. Se văd urmele săpăturilor pe carosabil, pe insulă și pe trotuar. Nu știu ce au căutat lucrătorii, i-am văzut încă din vară, au tot săpat la gropi! Pietriș, gropițe, petice…se pare că au de gând să reia căutările din moment ce n-au astupat și reparat rănile de pe asfalt!

Și aceste scene se repetă la fiecare trecere de pietoni din centrul cartierului. Se montează semafoare inteligente! Probabil. Deocamdată sunt dubluri pe alocuri și nu strică să fii atent și să nu treci pe lumina aceea verde care de fapt vine de la farmacia din colț.

Acolo unde n-au apucat să astupe șanțul tăiat de la un mal până pe celălalt, zilele trecute un autobus și-a prins roata din spate …frumusețea coloanei formate n-a fost depășită decât de corul claxoanelor!

Pe scurt: ca să mergi pe jos trebuie să ai și drum frumos!