La începutul carierei mele de mamă, angajată full time,  nu odată mi s-a întâmplat că aș fi dat un regat pentru o oră de somn. Dacă nu știați, din clipa în care devii mamă s-a terminat cu somnul liniștit! Abia atunci devine somnul ușor! Atât de ușor încât poți adormi în picioare, dar te și trezești foarte ușor.

După o scurtă trecere în revistă a poveștilor pe care le-aș fi putut spune copiilor, am constatat că ori nu știu exact cum se termină ori are ceva absolut horror. Așa că am ales varianta mai ușoară. Am născocit niște povestioare cu tot felul de animăluțe care locuiau într-o pădure. După un drum lung erau obosite și se așezau sub un copac ca să tragă un pui de somn. De fiecare dată era vorba de un singur animal, un ursulețul Martinel de pildă care a fost odată ca niciodată și obosit fiind după un lung drum a adormit la umbra unui copac. Și dormea, uite așa…

-Și pe urmă? Mămicuță, ce a urmat?

-Pe urmă s-a trezit vulpea cea șireată și s-a uitat în jur…

-Bine, dar ursulețul Martinel?

-Da, ursulețul s-a trezit și el și a văzut-o pe vulpea cea șireată care dormea sub bradul vecin, uite așa dormea …

Și cu puțin noroc dublat de talentul meu de imitator mai furam câteva clipe de somn și fără povești de adormit copii.