Azi am auzit această expresie. Într-un filmuleț o voce de robot încerca să mă învețe ceva nou. Mai exact cum să observ semnele care demască o persoană toxică din anturajul meu.

Incredibil, dar am realizat că mi se întâmplă destul de des ca la orice oră din zi și din noapte să fiu solicitată să răspund la o întrebare, să rezolv ceva problemă arzătoare la ordinea zilei ori, pur și simplu să fiu psihologul de serviciu. Și empatică, educată cum sunt, nu refuz ajutorul! Și ascult spovedaniile, frustrările, necazurile unora, eventual și aprob din când în când, atentă fiind ca în niciun caz să nu fiu Gică Contra.

Ok, ascult, combat sau aprob, pentru că de asta am fost căutată.

La fel de incredibil, chiar eu însămi aș avea nevoie din când în când de un umăr pe care să-mi plâng amarul. Sau doar să-mi aud vocea, după ora de liniște. Sau să povestesc cuiva ce tare mă bucur pentru că…

Numai că se aliniază planetele. Messengerul, whatsappul, mesageria sau telefonul ….tocmai atunci se află la încărcat, nu au semnal sau …chiar n-au observat.

Dacă nu știați, aflați de la vocea de robot: acest comportament se numește disponibilitate selectivă! Interesant, nu-i așa?