S-a întâmplat să mi se facă poftă de un somn suplimentar, vineri, dimineața. M-am cuibărit în culcuș, cu gândul să-i fac în ciudă ceasului meu cel deștept! Îi arăt eu de data asta că voi avea un somn excelent! Nu înțeleg de ce nu vrea să-mi dea un raport mulțumitor! Mereu sub medie, un scor aproape mediu, cu atenționarea că în ultimele 7 nopți…Îmi dă copy paste după raportul de somn din zilele trecute! Cum de nu reușesc să obțin un scor mai bun?!

Și adorm cu gândul că de data asta ceasul îmi va calcula opt ore de somn!

Bing-Bang! Bing-Bang! – țipă soneria, fericită că în sfârșit sună cineva la ușă!

Cine vine neanunțat la ora asta? Poate pleacă, dar nu. Insistă! N-am ce comenta, omul a pus aviz la intrare, treaba mea că n-am observat. Nu vrea decât cheia de la contoare.

Revin în culcușul meu și trec la numărat oi. Ajung la vreo 25 când geamănul cel isteț din capul meu îmi zice să nu mă mai obosesc. Am uitat că n-avem oi?

Încerc să adorm fără să mai număr. Văd o blondă cunoscută, nu mai știu cine e, o chem la o cafea, apare și câinele Samy, ciudat că n-ar avea ce căuta lângă blocul turn, tocmai vreau să întreb ce caută acolo când

Țââââr, țâââââr! Asta e interfonul! Omul sună cu Forța Dreptei, dar zice că e ”Poșta!” Bine, renunț la somn. Mă duc la duș. Sună telefonul!

Și nu e 13. Doar vineri! Ghinion!