Au trecut șase luni din ziua în care mi-am înșirat bagajele de- a lungul camerei, provizoriu, desigur. A doua zi cel mai târziu ar fi trebuit să primim cheile unei garsoniere promise încă de la plecarea noastră din garnizoana de reședință.

De la o promisiune la alta zilele au trecut cu bune, cu rele. Zilele treceau, noi rămâneam pe loc. Ușor-ușor am pus stăpânire pe fosta cancelarie a companiei. Am transformat-o într-un ”apartament” cu de toate! De la geam venind spre intrare am separat dormitorul, apoi sufrageria, iar la intrare am instalat bucătăria pe stânga și baia la dreapta. Observați ce denumiri pompoase aveam pentru tentative de spații de locuit.

Pereții confecționați din cearceafuri, covoarele din pături colorate, paturile de cazarmă cu saltea de burete, dulapurile de fier ba în picioare, ba culcate de a lungul unui perete, câteva mese și vreo șase scaune de birou au îmblânzit cu brio aspectul cazon.

Am achiziționat un frigider Fram, un reșou tipic acelor vremuri, în traducere o bucată de BCA cu inserții de rezistență pe post de sobă. Câteva ustensile de gătit, de supraviețuit într-o cazarmă. Camera a fost dotată cu un lavoar și o oglindă pe perete. O poliță, un suport de prosoape. Apa rece curgea uneori, cea caldă niciodată.

O găleată de metal a fost avansată la rangul de veceu. Cineva a făcut rost și de un capac cu mâner, din lemn, ca să rețină miresmele pe care încercam de altfel să le astup cu diferite deodorante. Găleata stătea cuminte sub lavoar, în spatele unei perdele. La etajul doi al clădirii erau cazați 240 de concentrați. Grupul sanitar avea cabine cu veceu turcesc-o găurică în ciment înconjurată de două urme de tălpi, pișoare, iar în camera de dușuri te întâmpina imaginea dezolantă a unor țevi fără cap de duș, din care din an în Paști picura niscaiva apă rece. În mijlocul încăperii trona un recipient dreptunghiular destul de mare, ce-i drept, în care se strângea apa atunci când reușea să urce la etajul doi.

Sub masa din bucutărie aveam colecția de sticle de 500g umplute cu apă de la cișmeaua din curtea cazărmii. Nevoia te învață să te speli la lighean cu apa dozată cu pipeta! Baie n-am mai făcut decât în permisie când ne duceam acasă în ”civilizația occidentală”- cum ne alintau concitadinii. Când nu aveam permisie, ne cazam pentru o zi la vre-un hotel pentru o baie sănătoasă în vana plină cu apă caldă!

-va urma-