Atât de urât plouă de câteva ore, încât trebuie să caut ceva mai puțin bacovian. O cafea cu frișcă, o felie de tort, într-o zi de 29 iulie inevitabil mă poartă înapoi în timp.

Parcă mă văd la intrarea în Spitalul Elias din capitală. Băieții mei rămân la poartă, eu navighez ca un vas de croazieră, ajung în fața unei exigente, vrea să știe cu ce ocazie o deranjez. Nu era greu de ghicit, dar a vrut să audă de la mine că am venit să nasc. I-aș fi zis, dar tocmai aveam în program un plâns de zile mari, care m-a lăsat fără cuvinte.

Amabilă, femeia mi-a sugerat să fac o plimbare și să revin. A doua mea intrare a fost triumfală, așa că în scurt timp aveam un echipament standard, un fel de uniformă de materinitate.

Au urmat schimburi de bilețele, pachete, promisiuni, apoi în ziua cea mare am ajuns în sala de operații. Văzând că nu prea mă simt confortabilă sub cearceaful ce-mi aluneca ba de pe un umăr, ba de pe piept, una din asistente mi-a zis: Stai liniștită, după ce adormi, ne dezbrăcăm și noi! Mi s-a părut destul de haioasă replica, tocmai bună pentru a mă trimite fără griji în lumea somnului.

A doua zi, anestezistul, un tip simpatic a plecat mulțumit de lângă patul meu, că în sfârșit m-am trezit! N-am apucat să prelucrez informația, cine și de ce mi-a dat palme, pentru că m-am trezit în poziție șezut, proaspăt operată! În secunda următoare iar eram pe spate, cu picioarele în tavan. N-am zăbovit nici așa prea mult, că la următoarea comandă eram împachetată regulamentar, ca un sandwich.

Ce faci, soro? striga o voce grăbindu-se să mă readucă în poziția orizontală. Pat modern, special pentru pacienți operați. Nu-i de mirare că după aceste manevre mi-am lăsat și trandafirii galbeni la reanimare! După un drum întortocheat, pe coridoare lungi, cu lumini și umbre, nu-mi amintesc cum am ajuns înapoi în salon. Scaunul cu rotile zbura ca vântul, pletele mele fluturau în voie. Când mi-am revenit eram în picioare, la un metru jumate de pat: de aici vă descurcați, mi-a zis infirmiera și a plecat. Un pod prea îndepărtat patul, dar m-am descurcat!

Mai târziu a venit asistenta cu Leuțul meu! Și de atunci povestesc într-una de 29 iulie!

La mulți ani, fiule!