Gazdele noastre, de astă dată din Mangalia, sunt niște oameni tare de treabă. Nu mai sunt tineri, dar nici în vârstă. Ne-au pus la dispoziție o căsuță modestă, curată, cu de toate. Mi-e cam frică de aragazul care funcționează cu butelie. N-am prea văzut așa ceva, prin urmare evit cât pot să am de a face cu el. În apropierea casei e o piață de zi, plină cu legume și fructe, la prețuri accesibile. De dimineață dau o fugă pe la tarabe și în doi timpi și patru mișcări fac o salată de vorbește șapte limbi!

Ieri am mers cu trenulețul să vizităm toate stațiunile de pe malul mării. Toate au fost bune și frumoase, până când la prima oprire, încă nici nu ieșisem din Mangalia, a apărut vânzătorul de clătite! ”Ia neamule clătite, calde și gustoase, de nu ți-o plăcea, mi le poți returna!”…așa ceva cânta în timp ce lumea râdea și cumpăra într-o veselie. Tava se golea văzând cu ochii.

Nu prea eram hotărâți să luăm sau nu, așa că am început să-mi iau la puricat poșeta, în timp ce trenulețul s-a pus în mișcare. Fata de pe scaunul de lângă mine brusc a decis să coboare, tocmai când am constatat că nu-mi găsesc portmoneul.

Dacă biletul de dus e plătit, mergem înainte. Vedem noi cum venim înapoi! Și am văzut…am luat la pas tot litoralul! Fără niciun ban! Țigări, ciocolată, atât am găsit în poșetă! Am mai găsit și o monedă de 1 leu, dar cântarul de pe marginea drumului a refuzat să-și facă treaba! Așa am ajuns înapoi la cazare cu leul economisit și obosiți de atâta drum.

Am mai exagerat cu suspansul, fumând liniștiți pe terasă, constatând că n-a rămas portmoneul meu pe masă. Am intrat în cameră și…Evrika! Portmoneul mă aștepta cuminte pe masă, acolo unde a fost uitat de dimineață.

În orice rău e și un bine! Cine a mai făcut un voiaj atât de frumos fără niciun ban?