Periodic apar în mass media știri despre ordin de chemare în armată. Aceste ordine reușesc să agite spiritele fiind folosite cu succes spre dezinformarea populației. Mai ales în vremuri tulburi, când la granițele țării se desfășoară operații speciale care nu se mai termină.

Înainte de 2007, când a fost eliminată efectuarea stagiului militar obligatoriu, un astfel de ordin, denumit ordin de recrutare declanșa adevărate tragedii. Mai ales înainte de 90, pe vremea lui Ceaușescu, erau tineri care încercau tot felul de tertipuri ca să scape de înrolare.

Dincolo de frumusețea vieții militare, privită de după gardul cazărmii, uniforma, pasul cadențat și cântecul ostășesc ce răsuna cu entuziasmul specific tinerilor, armata însemna și altceva. Dacă unii încercau să scape de înrolare, nici cei declarați inapți pentru satisfacerea serviciului militar, nu păreau mai fericiți.

Consolarea celor înrolați venea prin dictonul ”armata te face bărbat”. În armată băieții învățau că ordinul se execută, nu se discută. Învățau să curețe cartofi, să spele, să calce, să coase un nasture, să facă sport…educație, camaraderie.

După cele 18 luni departe de familie, tânărul devenea bun de însurat. Sau nu. Pentru că tinerii admiși la facultate, după efectuarea stagiului militar cu termen redus își continuau studiile.

După un timp, cei trecuți în rezervă erau chemați la centrele militare pentru actualizarea documentelor, dar și pentru pariciparea la câte un exercițiu de tragere în poligon. O recapitulare a celor învățate în armată.

APV-iștii, soldații în termen și rezerviștii participau periodic la astfel de acțiuni. Brațul înarmat al patriei, nu-l poți lăsa la voia întâmplării. Pe timp de pace armata română se pregătea pentru apărarea patriei.

Între două aplicații, indiferent de vreme și de anotimp, trageri de noapte sau de zi, armata era prezentă la inundații, la cutremur, la muncile agricole, în minele și pe șantierele țării. În 1988 ordinul de chemare pentru rezerviști însemna de pildă mina de la Rovinari, șantierul de la Medgidia sau ”Casa Republicii”.

APV-iștii, cei angajați să facă armată pe viață, ei erau cei care rămâneau după ce pleca un contingent și-l primeau pe următorul. Cu ordin de chemare.