Odată cu zorii democrației noastre originale, creștinii au ținut să demonstreze că n-au uitat cât de buni creștini sunt. După blocurile ceaușiste a început construcția lăcașurilor de cult. Au răsărit biserici la tot pasul, iar trecătorii făceau la cruci ori de câte ori apărea vreo turlă de biserică în depărtare Nu puțini lăsau volanul ca să execute cu mare viteză cele trei cruci schițate cu talent.

Așa se explică minunea că mezinul nostru n-a mai a fost creștinat în sufragerie ci la catedrala mare. Doar din poze și din povestite știu cât a plâns sărăcuțul de el, că eu n-am putut participa. Nu mă întrebați de ce.

Am putut pregăti în schimb masa festivă, cea de după ceremonie. Aranjamentul a fost aproape identic cu cel din ceaușism, doar că de data asta mesele erau aliniate pe lățimea camerei.

Pe masă tăvile cu gustări reci erau pline cu felii de salam, chifteluțe, ardei umpluți cu brânză și feliați, cașcaval, roșii, ouă fierte. Aranjate cât se poate de artistic. Pentru ronțăit sărățele făcute în casă, sticksuri cumpărate și nelipsiții creveți, care rezistau încă în vara lui 90. Pentru poftă de mâncare -de neînțeles pentru mine, am pus votcă, apă minerală, sirop ”fructo” ( asta cu apă minerală imita acceptabil pepsi sau cola), dar și niște lâmâi. Cine ce vrea, după gust.

Felul principal o oală mare cu ardei umpluți – îmi ies de obicei fb sau cu cinci stele. Au urmat cartofi piure, șnițel viene, gogoșari roșii și castraveți murați. Un vin spumos, imitație aproape perfectă de șampanie, ca să nu fie chiar șampanie, dar și zece kg de vin de casă. Cafeaua de astă dată era Wiener melange.

Ca un semn că (poate) vin vremuri mai bune, am avut la discreție struguri, mere și pere zemoase.

Pentru iubitorii de dulce ( citez din jurnal, fără alte explicații) felii de ciocolată cu nucă de cocos, pișcot cu ciocolată, un tort cu vanilie și cacao, un altul de ciocolată.

Pe vremea aceea vecinii și rudele se simțeau onorați să contribuie și ei cu câte ceva la pregătirea mesei. Scaune, pahare, tăvi sau farfurii…Fiecare ajuta cu ce putea. Barterul funcționa de minune. Pentru țuică primeai carne, din care o bucată se putea schimba pe câteva ouă și tot așa. În funcție de posibilități. Ce vremuri!