Toropită de soare, ajung la redacţie. Colegii tastează de zor la umbra perdelelor panglică. Unicul ventilator plasat între birouri țintește locul liber al Arinei. Îl întorc spre biroul meu şi încerc să-mi reglez respiraţia.
Bristena intră cu genţi de diferite mărimi agăţate de gât, casca de motociclist într-o mână și o plasă de la gubela colorată sub braț.

“Fraţilor, de ce lăsaţi uşa asta deschisă? Intră căldura!” şi dă s-o închidă, dar protestul general ce sâsâie precum corul mixt al şerpilor, o face să renunţe.

“Uite, Ralu, vezi? Cât îmi dai pe el? E original, de firmă. Ți-l dau mai ieftin!” îi arată ceva din plasă colegei. Cu căștile pe urechi, Ralu zâmbeşte misterioasă unui mesaj.

Bristena se ridică, îşi aranjează pantalonaşii scurţi ce plâng după Vama Veche şi se postează în fața ventilatorului. Se uită la mine, eu mă fac că nu observ când răsucește ventilatorul spre biroul ei. Îmi fac evantai din broşurica electorală cartonată a lui Frunda.

Se aud paşi târşâiţi și o geantă imensă aterizează pe biroul de alături. A sosit Arina. Vorbeşte la telefon. Cu o mișcare hotărâtă redirecționează ventilatorul spre locul ei. Corul truditorilor reacționează: “Arina, nu fi egoistă!”

Imperturbabilă, Arina se pregătește să desfacă pachetul cu mâncarea. Până revine de la baie, ventilatorul e din nou sucit când spre unul, când spre altul. Renunță la ventilator în favoarea gustării.

Nu apucă să guste din pachetul cu miros de condimente îmbietoare că se anunță incendiu la Răstolița! Arina lasă totul grămadă și fuge să prindă loc în mașină. Precum impiegatul din schița lui Caragiale, Alex anunță din timp în timp. ”Sunt în drum spre incendiu. Au ajuns la poalele dealului. Arde pădurea. Se întorc peste o oră. Acum sunt la masă…”

Trece mogulul prin redacţie. E obosit de drum şi ar mânca ceva. Pieptul de pui emană un miros îmbietor de pe biroul la care se aşează…În următoarele două minute are acceptul meu că poate gusta din pachetul Arinei, că ea oricum e la restaurant deja…

Incendiul a fost stins, a picat capul de ziar, iar Arina revine entuziasmată după excursia ce s-a lăsat cu o masă copioasă la restaurtantul unui om de afaceri. Povesteşte ce a văzut, ce a mâncat, cum a fost antreul şi demonstrează cu poze făcute cu “aifonu”.

La intervenţia lui Alex, renunţă la alte detalii şi se apucă de “bătut depeşa ca o cruelă”, cu nelipsitele căşti pe urechi. La un moment dat se întoarce spre mine:

“Aţi băgat rulada la frigider, doamna Erika?” Abia la a doua încercare mă dumiresc. “Ruladă aveai în pachet, Arina?”

(Întâmplare de neuitat, 2012 vara)