Liniștea specifică orelor înaintate brusc a fost spartă de un bâzâit. Un zburător gălăgios, indecis asupra locului de aterizare a apărut de nicăieri.

După un zbor haotic a urmat o escală pe corpul de iluminat din tavan. Nu era mai mare decât o unghie normală, fără gel, dar destul de înfricoșător.

A zburat un timp în zig-zag, apoi s-a așezat pe dulap! Într-o fracțiune de secundă mi-am ridicat agenda, cea mai mare de pe masă și l-am pălit cât am putut de tare. L-am prins…era ceva verzuliu, cu piciorușe subțiri, negre, mai mult n-am reșit să rețin.

N-am mai văzut așa ceva! Am întors agenda…un lichid roz, scârbos a pătat pagina, iar un miros puternic ca de sânge și de verdeață proaspătă a umplut camera! Am strâns pagina, am împachetat-o într-o altă coală, am închis-o în coșul de gunoi.

De hoit am scăpat, dar mirosul…încă nu l-am uitat!