Prima data cand l-am vazut m-am mirat doar in treacat: iata inca un copil care va fi obisnuit cu diversitatea. Avand nume romanesc era la sectia maghiara. Nu mai e un luicru atat de iesit din comun. Apoi am auzit lucruri interesante despre el si am devenit atenta. Aveam in fata „Cel mai tanar blogger din oras, Stfena Patriche,” un copil de 4 ani despre care nu auzisem pana atunci. Incercam sa ghicesc cu ce se ocupa, de ce e faimos, inainte de a sta de vorba cu cel care s-a recomandat a fi tatal sau. Mi s-a parut foarte mandru si arogant intr-un fel, mai ales dupa ce m-a categorisit in primele secunde ca o nestiutoare in lumea blogului. Ce puteam sa fiu altceva daca nu auzisem macar de Stefan, care de 4 ani avea blogul vizitat de mii de utilizatori unici! Nu m-a pus nimeni in tema despre ce ar fi vorba, doar atat stiam ca voi vorbi cu „cel care poate sa spuna mai multe!” Dupa discutia noastra a aparut primul articol in Zi de Zi de care eram amandoi, mandri. Am putea spune tustrei, pentru ca si Stefan se uita la poze macar daca nu stia sa citeasca. Poza cu Stefan citind ziarul a fost postat pe blogul lor, asa ca aveam cu ce ne mandri fiecare! La inceput mi s-a parut ca e prea mult ce i se pretinde unui copil de 4 ani! Nici eu nu am asa un program indesat si atat de riguros respectat! Apoi am inteles despre ce era vorba! Disciplina cazona e spre binele tuturor, si e de admirat cum o pot respecta! L-am vazut lucrand in grupa Mamarutelor, la spectacol, la intalnirea cu fotbalul, la serbarea de sfarsit de an scolar… Am devenit prieteni care incearca sa se ajute la nevoie si sa se bucure impreuna de reusitele lor! A fost o surpriza placuta si o lectie despre perseverenta pentru care ii multumesc! ITI MULTUMESC VIRTUALKID! Vacanta placuta, Stefan!