Asociaţia noastră de proprietari e una dintre cele mai tari din oraş. Dacă stau să mă gândesc bine, s-ar putea să fie chiar cea mai tare! Că unde aţi mai pomenit de asociaţie care să dea avizul de plată scos pe imprimantă, lista cheltuielilor lună de lună afişată format A4, defalcată, calculată, ştampilată şi semnată de cei trei corifei, care de fapt sunt patru: un preşedinte, un administrator, o contabilă şi un cenzor, priceput în ale informaticii, deci responsabil cu tipăriturile.Şi dacă nici asta nu vă miră, ei bine, aflaţi că asociaţia noastră are şi pagină web! Şi se întâmplă să facă şi publicitate, mai ales în campanie electorală, dar asta numai odată s- a întâmplat, dar atunci au pus pe fiecare aviz de plată un text tendenţios de s-au supărat unii… Capii asociaţiei există de muuuulţi ani în această fromaţie. Ei ştiu cum s-au ales, dar rezistă. Nu cred că aş exagera dacă i-aş cataloga drept rămăşiţe ale vechiului regim! Cum altfel s-ar putea explica zelul cu care adună lumea la întâlnirile din cartier cu mai marii urbei? Că unul din ei are funcţie de conducere şi la un partid aflat la putere? De ce să fim cârcotaşi! Ce, n-ar voie omul să creadă şi el în doctrina aducătoare de ajutoare? O autorizaţie de construcţie, că parterul nu are balcon, nu-i aşa, nişte dale din alea valpetate că e faină cărarea de la magazin până acasă şi câte şi mai câte. Tot ei se laudă că sunt gata să primească şi pe alţii dacă vor să vină în asociaţia noastră că avem bani şi suntem mari şi tari.  De aceea mă miră că o astfel de asociaţie bogată şi cu legături periculoase nu a putut să facă nimic pentru scările noastre de la intrarea în bloc? Dacă atunci când fisura a fost cât un fir de aţă, nu ar fi putut consolida construcţia prin injectare de beton sub trepte? Cu un blocaj lateral care să stopeze alunecarea ce avea să urmeze?

Nu! Simţindu-se jigniţi de editorialele mele m-au pus pe panoul ruşinii, au încercat să râdă de mine, dar mi-au transmis şi să încetez să mai scriu.