De afară părea o clădire modernă, recent dată în folosinţă. Înăuntru ca în orice instituţie de stat, un hol destul de spaţios cu multe ghişee  şi nişte oameni debusolaţi. Afişele postate pe la câte-un gemuleţ îi dirijau spre un alt gemuleţ: „în zece minute vine…nu -i ştiu numărul, dar aşteptaţi că vine”.

La dreapta lângă o masă o nişă în perete . Locul de uşă adăposteşte un şir înalt de trepte…15 la număr. De jos nu se văd decât picioarele celor care stau pe treptele superioare. Mă pun şi eu la rând, după ce urc cinci trepte. E cald şi aerul devine irespirabil.

Oamenii stau şi rabdă. O doamnă mai bine îmbrăcată priveşte cu superioritate şi vizibil iritată de condiţiile inumane în care trebuie să aşteptăm la uşa care se primesc dosarele. „Birou de reţineri”, te sperie la prima vedere, dar toată lumea înţelege că se referă la dosare! Doamna cu dicţie accentuată ordonă celui care se află mai aproape de geam să-l deschidă. O femeie mică, uscăţivă şi tăcută rămâne între perete şi geamul care acum separă strâmtoarea platformei din faţa biroului în două. Îmi dau jos haina şi încerc să-mi ţin echilibrul, mutându-mi greutatea de pe un picior pe altul. Căte unul intră, stă cât stă şi pleacă strecurându-se cu greu între balustradă şi oamenii lipiţi de perete. Fluiditatea acţiunii e deranjată de câte o intrusă, cu intervenţii de la etaj, dar nimeni nu comentează. Bărbatul în costumul de vânătoare se aşează pe treptele ce duc la etaj: „Mă supără picioarele” se scuză, aranjând geanta şi haina ca să nu ocupe prea mult loc. Doamna cu dicţie se postează în dreptul geamului şi se hotărăşte să ţină un discurs. Vorbeşte atât de rar, alegându-şi cuvintele cu atâta grijă, încât am impresia că nu-i româncă. „Toate se strică. Asta e lipsă de respect”. Toţi sunt de acord, dând din cap sau  scoţând câte un „îhâm”. Vânătorul o fixează şi rosteşte cu convingere: „În ’89 nu a fost revoluţie. A fost lovitură de stat”. În liniştea  cu subînţeles se aude vocea măsurată a doamnei cu dicţie: „Felicitări! Aveţi dreptate”.  Şi fără nicio legătură  adaugă: ” învăţământul a stricat totul. Majoritatea tinerilor de azi… numai la baruri şi cu droguri. Democraţia nu-i bună. Democraţia nu-i pentru orcine”, vocalizează ea, la care vânătorul: „monarchia e mai bună”. Îl priveşte de la înălţimea platformelor din picioare pe vânătorul aşezat pe trepte şi continuă imperturbabilă”: „Democraţia nu-i pentru căţei”. Vânătorul nu se lasă. „Monarchie trebuia”. Doamna cu dicţie se pregăteşte să intre, dar înainte decretează: „Nu-i pentru populaţie democraţia”. Vânătorul, privind departe dincolo de geam: „Monarchie trebuia”.