Dacă ieri scriam că sunt revoltată, azi mi-e de-a dreptul scârbă, văzând cele întâmplate la Crematoriul Uman din Vitan Bârzeşti. E îngrozitor unde am ajuns! Mă uitam la feţele creaturilor -cu indulgenţă ar putea fi numiţi oameni-care huiduiau (!), răcneau „ruşine”  în faţa crematoriului. Cereau să fie înmormântat creştineşte marele regizor.  Mulţi dintre ei habar nu aveau ce caută acolo, dar zbiereau ca descreieraţii, dezamăgiţi probabil că nu  pică nicio pomană!

Să huidui văduva, familia defunctului mi se pare urlător la cer! Şi să pretinzi că eşti bun creştin! Că respecţi canoanele bisericeşti! Cum rămâne cu iubirea aproapelui? Cu smerenia, compasiunea? Curiozitatea bolnăvicoasă de a vedea mortul i-a adunat pe aceştia acolo (cu puţine excepţii) şi nu dorinţa de a-i aduce un omagiu celui care a fost regizorul, actorul şi omul Sergiu Nicolaescu!

Dacă nouă ni s-ar părea normal ce se întâmplă, străinii, care au urmărit aceste scene oribile, ne pot numi- pe bună dreptate- barbari! Un popor născut creştin, cum le place unora să se laude, s-a comportat astăzi sub orice critică! Cei care s-au dat în spectacol în faţa crematoriului o să ne ducă faima de inculţi şi bădărani peste mări şi ţări! Dar de ce mă mai mir, nu ştiu! Parcă aceeaşi feţe inumane au huduit la nunta fetei preşedintelui, care acum huiduie la înmormântarea (chiar şi prin incinerare) a unei personalităţi a culturii române! Două evenimente importante din viaţa oamenilor, călcată în picioare de nişte inculţi!

E îngrozitor cât de înapoiaţi suntem! Parcă am fi în Evul Mediu Întunecat! E secolul XXI, pentru Dumnezeu! Când ne vom deştepta?

Ce ar mai fi de adăugat? Poate doar atât că văduva-pentru care am tot respectul şi căreia i se potriveşte afirmaţia „la valeur n’attends point le nombre des annes”, a cerut discreţie, linişte şi pace, dar nu a reuşit să astâmpere setea de senzaţional a gloatei! Într-o ţară civilzată admiratorii celui dispărut ar fi venit în linişte, ar fi aprins câte o lumânare, ar fi spus o rugăciune sau ar fi ţinut măcar un moment de reculegere, respectând ultima dorinţă a celui dispărut. Dar ce vorbesc, cultura, decenţă, bun simţ la nişte barbari??