Etichete

, , , , , , , , , , , ,


Dacii_si_romaniiNu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de Ioan Neniţescu sau de poezia lui, cert este că noi, cei antedecembrişti am şi cântat imnul, compus pe versurile lui, cu mare însufleţire. Uneori, mai ales când sunt nemulţumită de cum merg treburile în ţărişoara mea, îmi amintesc de „Pui de lei” (aşa se numeşte poezia), şi chiar nu mă mai miră nimic!

Pentru un popor născut din „doi bărbaţi cu braţe tari„, încă o ducem destul de bine!

Iată cum am luat fiinţă ca popor, după versurile neniţescene.

În neamul românesc au fost, sunt şi vor fi eroi, pentru că românii care orişiunde crescsunt un fel de Dărăbuş Ioan, adică „ rupţi  ca din tare stâncă„.  Păi cum să fim altfel dacă suntem făuriţi de „doi bărbaţi cu braţe tari”! 

Chiar daca cei doi bărbaţi aveau „voinţa oţelită, minţi deştepte şi inimi mari„, vă puteţi imagina cât au avut de lucru!

Vă întrebaţi probabil cine erau cei doi bărbaţi? Păi cin’să fie? „Unu-i Decebal cel harnic, iar celălalt Traian cel drept„! Nu vă stă mintea-n loc?

Şi acum una şi mai şi! Cei doi, „pentru vatra lor amarnic au dat cu atâţia duşmani piept„! De unde rezultă cu nea Neninţescu statu prost cu istoria, făcându-i fraţi de cruce pe Decebal, regele dacilor şi Traian, împăratul romanilor! Cei doi făuritori de neam românesc au purtat două războaie absolut tandre, aşa ca între fraţi, în 101-102, când Decebal a cerut time out şi a promis că va sta cuminte, dar a glumit! A început să atace coloniile romane şi  să se alieze cu vecinii, până când l-a şucărit pe Traian. Şi dacă Traian era cel drept, în 106 a făcut ordine. Decebal, cel harnic a fugit în codru, tot un fel de  frate cu românul şi a zis până aici a fost! Odihnească-se în pace!

Apoi, dragii moşului, din „aşa părinţi de samă” e logic „să se nască luptători ce pentru patria lor mamă”, vor sta ca vrednici următori!”

Genial!

Ce vor face aceşti bravi eroi? Vor „frânge duşmanii mişei”. (Doamne fereşte de nişte duşmani mai de doamne ajută!)

Furată de amintiri, parcă aud şi-acum corul mixt al şcolii de fete (adică unele aveau voce, altele falsau): „Din coapsa Daciei si-a Romei, In veci or naste pui de lei!”

Din ce?! Cum de ne-au lăsat să cântăm aşa ceva? Un imn cu trimiteri sexuale în epoca de aur?? Ha!